Sunt unele persoane cărora le place să comunice cu ceilalţi. Ele par mai deschise,mai sensibile la cerinţele şi nevoile celorlati.
După cum ştim,de multe ori, doar prin comunicare se rezolvă unele situaţii şi se construiesc relaţii noi,deci a fi comunicativ este o calitate,o adevărată binecuvântare.
Dacă apar unele probleme,ele se datorează nu actului de comunicare, ci modului în care s-a realizat acesta. Nu este bine să fim duri în exprimare ,cum nu este bine,de asemenea, să nu fim sinceri atunci vrem să transmitem un mesaj interlocutorului nostru.
Întotdeauna este bine să comunicăm cu ideea de a construi ceva bun, de a transmite o informaţie folositoare partenerului nostru de dialog, de a-i « deschide ochii » într-o anumită situaţie în care se simte copleşit,de a-l ajuta,în ultimă instanţă.
Comunicarea este extrem de valoroasă în relaţiile interumane,dar şi tăcerea are avantajele şi frumuseţea ei!
Tăcerea este una din faţetele liniştii,ea ne trimite la suflet şi la contemplare. Tăcând,uneori, înţelegem mai multe decât dacă am întreba pentru a primi un răspuns. Multe informaţii ne vin în minte când practicăm tăcerea. În linişte,ne vin cele mai multe idei,cum,de altfel, ne putem pune la punct un plan de acţiune pentru ceea ce avem de făcut.
În tăcere ne conectăm la sufletul nostru care ştie să asculte această linişte dată de tăcere şi care ni se arată în toată splendoarea lui. Sufletul nu ni se dezvăluie decât în intimitatea noastră,într-o linişte profundă. Când vorbim despre tăcere nu ne referim doar la faptul că nu vorbim,ci şi la actul gândirii.
O tăcere autentică şi extrem de frumoasă este atunci când şi gândurile ni s-au oprit
În acel moment ne conectăm cu Dumnezeu, avem un schimb de iubire pură cu El,suntem Acasă. Este destul de greu să ne oprim fluxul gândirii pentru că noi ne-am obişnuit aşa. Mintea « macină » continuu, mereu găseşte ceva asupra căruia insistă cu aprecierile sau respingerile, mereu găseşte ceva de analizat. Este bine să gândim, dar mintea noastră are nevoie şi de pauze din când în când pentru a se încărca cu energia divină.
Conexiunea dintre noi şi divinitate nu se poate face nici ţipând,nici urlând, nici jignind, nici vorbind într-una. Trebuie să ne luăm pauze de tăcere,când gândurile noastre nu trebuie să aibă alte direcţie în afară de Dumnezeu. Este posibilă această conexiune, toţi înţelepţii au făcut şi fac asta de mii de ani.
Dovadă că ideile lor sunt încărcate de Adevăr şi Iubire (am folosit intenţionat majuscule pentru că vorbim de atribute ale divinităţii în acest caz).
Pentru a veni în ajutorul minţii, putem practica meditaţia. Câteva minute pe zi înseamnă enorm pentru corp şi minte. Câteva minute pe zi dacă suntem conectaţi la Cel care ne-a dat viaţă, ne putem declara fericiţi.
O oră pe zi în compania lui Dumnezeu înseamnă o eternitate de bucurie şi împlinire.
