Conferința de la Potsdam a fost o conferință ținută după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial la Cecilienhof, în Potsdam, Germania (lângă Berlin), din 16 iulie până pe 2 august 1945. Au participat reprezentanții Uniunii Sovietice, Angliei și Statelor Unite ale Americii, cele mai mari și mai puternice forțe ale Aliaților care au învins Puterile Axei în al Doilea Război Mondial. Delegațiile au fost conduse de șefii guvernelor celor trei națiuni învingătoare – Secretarul General al CC al PCUS, Iosif Vissarionovici Stalin, Primul-ministru englez, Clement Attlee și, respectiv, Președintele american, Harry S. Truman.
Stalin, Churchill și Truman— și Clement Attlee, care l-a înlocuit pe Churchill după ce partidul Laburist a învins Partidul Conservator în alegerile generale din 1945—s-au adunat să decidă cum să administreze Germania Nazistă înfrântă, care semnase capitularea necondiționată cu nouă săptămâni mai devreme, la 8 mai. Pe agenda de lucru a conferinței s-au aflat și problemele ordinii internaționale postbelice, problemele tratatelor de pace și aprecierea efectelor războiului.
Participanți
Uniunea Sovietică, reprezentată de Iosif Vissarionovici Stalin.
El a sosit la conferință cu o zi întârziere, motivând că a fost reținut de anumite „afaceri oficiale”, care ar fi solicitat întreaga sa atenție; de fapt, se pare că a suferit un preinfarct.
Regatul Unit, reprezentat de Winston Churchill și, mai apoi, de Clement Attlee.
Rezultatele alegerilor generale din Anglia au devenit cunoscute în timpul conferinței. Ca urmare a înfrângerii suferite de Partidul Conservator în fața Partidului Laburist, Attlee a preluat șefia delegației britanice.
Statele Unite ale Americii, reprezentate de nou-instalatul președinte Harry S. Truman.
Stalin a propus ca Truman să fie președintele conferinței, ca singurul șef de stat prezent la întâlnire, propunere acceptată de Churchill.
Hotărârile conferinței
Retrocedarea tuturor anexărilor făcute de Germani după 1937 și separarea Austriei de Germania.
Declarația obiectivelor ocupării Germaniei de către Aliați: demilitarizarea, denazificarea, democratizarea și demonopolizarea țării.
Acordul de la Potsdam, care cerea împărțirea Germaniei și Austriei în câte patru zone de ocupație, (asupra cărora se căzuse de acord, în principiu, la Conferința de la Ialta), ca și împărțirea similară a celor două capitale, Berlin, respectiv Viena.
Acordul pentru punerea sub acuzare și judecarea criminalilor de război naziști.
Graniţele vechi şi noi ale Poloniei. Fostele teritorii germane sunt colorate în galben
Graniţele vechi şi noi ale Poloniei. Fostele teritorii germane sunt colorate în galben
Stabilirea liniei Oder-Neisse ca frontieră a Poloniei postbelice.
Expulzarea germanilor rămași în afara granițelor Germaniei postbelice.
Acordul asupra reparațiilor de război. Aliații și-au estimat pierderile la 200 de miliarde de dolari SUA. La insistențele aliaților occidentali, Germania a fost obligată să plătească doar 20 de miliarde în proprietăți germane, produse industriale și forță de muncă. Până la urmă, izbucnirea Războiului Rece a împiedicat plata întregii sume.
Ca urmare a propunerii lui Stalin, Polonia nu a fost trecută pe lista beneficiarilor compensațiilor plătite de Germania, pentru că ar fi urmat să primească o parte de 15% din compensațiile cuvenite Uniunii Sovietice. Aceste sume nu au fost primite niciodată de polonezi.
În plus, Aliații au căzut de acord asupra Declarației de la Potsdam în care erau stabiliți termenii capitulării pentru Japonia.
Toate aceste probleme urmau să devină literă de lege prin hotărârile unei conferințe de pace care avea să fie convocată cât mai repede cu putință.
În timp ce granița dintre Polonia și Germania fusese practic determinată de transferurile forțate de populație asupra cărora se căzuse de acord la Potsdam, occidentalii au dorit ca la conferința de pace să fie confirmată linia Oder-Neisse ca un aranjament permanent. Acest aranjament nu a fost însă negociat așa cum s-a stabilit.
Ca urmare, granița polono-germană a fost recunoscută prin înțelegeri bilaterale: în 1950 – între RDG și Polonia și în 1990 – între Germania (unită) și Polonia. În perioada războiului rece, acest statut de incertitudine a granițelor a dus la creșterea influenței Uniunii Sovietice asupra Poloniei și Germaniei.
Aliații occidentali, în special Churchill, aveau mari suspiciuni în ceea ce privește motivele lui Stalin, care instalase deja guverne comuniste în statele din Europa Centrală aflate sub influența sovietică. Conferința de la Potsdam a fost ultima conferință între aliați.
În timpul conferinței, Truman i-a vorbit lui Stalin de „arme noi mai puternice” nespecificate. Stalin care, în mod ironic, știa de existența armei nucleare americane cu mult înaintea lui Truman, a încurajat folosirea oricărui mijloc care ar fi grăbit sfârșitul războiului.
Spre sfârșitul conferinței, Japoniei i s-a dat un ultimatum, amenințând-o cu „distrugerea imediată și totală”, fără a menționa bomba nucleară.
După ce Japonia a respins ultimatumul, americanii au lansat atacurile nucleare de la Hiroșima (6 august) și Nagasaki (9 august). Truman a luat decizia de a folosi armele atomice cât încă se mai afla la conferință.
În Comunicatul dat publicității de Conferința de la Potsdam a fost reluată problema criminalilor de război: „Criminalii de război, se spune in capitolul al III lea, Germania și indivizii care au participat la planurile sau executarea de întreprinderi naziste, tinzând sau înfăptuind atrocități sau crime de război, vor fi arestați și aduși în fața justiției.
Șefii naziști, persoanele influente ale partidului și înalții demnitari ai organizațiilor și instituțiilor naziste, precum și orice alte persoane periculoase pentru ocupanții aliați sau pentru scopurile pe care ei și le propun, vor fi arestate și internate.”
În acest scop, la 8 august 1945, la Londra, reprezentanții SUA, Marii Britanii, Franței și URSS au hotărât înființarea unui Tribunal Internațional pentru judecarea și pedepsirea principalilor criminali de război naziști.
conferința de la Potsdam a fost precedată de
Conferința de la Ialta, 4 februarie – 11 februarie 1945
Conferința de la Teheran, 28 noiembrie – 1 decembrie 1943
Conferința de la Cairo, 22 noiembrie – 26 noiembrie 1943
Conferința de la Casablanca, 14 ianuarie – 24 ianuarie 1943
După ce Churchill a pierdut alegerile generale din 1945, el a demisionat, iar locul lui a fost luat de noul premier, Clement Attlee.
În al doilea ducument adoptat în timpul conferinței, Declarația de la Potsdam, SUA, Regatul Unit și China au somat Japonia să capituleze, alternativa fiind completa distrugere.
Înțelegerea cuprindea următoarele capitole, asupra cărora cele trei puteri căzuseră de acord:
Înființarea unui Consiliu al Miniștrilor de Externe. Vedeți și: Conferința de la Moscova a miniștrilor de externe
Principiile guvernării Germaniei în prima parte a perioadei de control Vedeți și: Comisia Consultativă Europeană și Comisia Aliată de Control
A. Principii politice.Democratizare. Tratament aplicat Germaniei ca un singur subiect. Dezarmare și demilitarizare. Denazificare.
B Principii economice.Reducerea sau distrugerea întregii industrii grele civile cu potențial militar precum industria constructoare de nave, de mașini-unelte sau de produse chimice. Restructurarea economiei germane și redirecționarea ei către agricultură și industria ușoară.
Reparații de război din partea Germaniei. Această secțiune se referea la reparațiile de război pretinse de Uniunea Sovietică din Germania Răsăriteană. Se stipula că 10% din capacitățile industriale ale zonelor occidentale de ocupație din Germania, care nu erau în mod stringent necesare economiei de pace a Germaniei, să fie transferate în URSS în termen de doi ani.
Transferul marinei militare și comerciale germane. Submarinele germane, cu excepția a 30 dintre ele, urmau să fie scufundate, iar restul marinei germane urma să fie împărțită în mod egal între cele trei puteri. Navele marinei comerciale germane urmau să fie împărțite în mod egal între cele trei puteri, urmând ca, mai apoi, cei trei să distribuie o parte dintre ele altor aliați. Până la sfârșitul războiului cu Japonia, toate aceste vase urmau să rămână sub autoritatea comună a celor trei aliați.
Orașul Königsberg și regiunea înconjurătoare, (Prusia Răsăriteană, azi Regiunea Kaliningrad). SUA și Regatul Unit declarau că vor sprijini transferul orașului Königsberg și a regiunii înconjurătoare către URSS în timpul conferinței de pace.
Criminalii de război Paragraful acesta se referea la crearea viitorului Tribunal Internațional care avea să se ocupe de procesele de la Nürnberg.
Austria trebuia să plătească reparații de război. Modul de guvernare a Austriei urma să fie decis după ce forțele americane și britanice ar fi intrat în Viena.
Polonia Vedeți și: Trădarea occidentală și Linia Oder-Neisse Cele trei puteri aveau să recunoască un „Guvern de unitate națională”. Militarii polonezi care luptaseră în armata britanică urmau să fie liberi să se reîntoarcă în patrie.
Frontierele occidentale provizorii urmau să fie stabilite pe linia Oder-Neisse, părți ale Prusiei Răsăritene și fostul Oraș liber Danzig urmau să treacă sub administrație poloneză, dar delimitarea frontierei occidentale a Poloniei urma să se facă odată cu semnarea reglementărilor finale de pace. Acest lucru s-a întâmplat doar în 1990, după ratificarea Tratatului privind reglementarea definitivă cu privire la Germania.
Semnarea tratatelor de pace și admiterea în ONU. Se lua act de faptul că Italia luptase de partea Aliaților și că făcea progrese importante pe calea stabilirii unui guvern și a unor instituții democratice. Se afirma că după semnarea tratatului de pace, aliații aveau să sprijine cererea de admitere în ONU a unei Italii democrate. Cele trei guverne au însărcinat Consiliul Miniștrilor de Externe să pregătească tratatele de pace cu Bulgaria, Finlanda, Ungaria și România.
Tratatele de pace urmau să recunoască guvernele alese pe cale democratică în aceste state, iar cererile lor de admitere în cadrul ONU urmau să fie sprijinite. Cele trei guverne se angajau să examineze separat situația fiecărei țări din lista mai sus-amintită.
Tutela teritorială Soarta fostelor colonii italiene urma să fie discutată în strânsă legătură cu preparativele pentru semnarea tratatului de pace cu Italia.
Strămutarea germanilor după al doilea război mondial Cele trei guverne recunoșteau că, după luarea în considerație a tuturor aspectelor, trebuiau întreprinse strămutări ale populației sau a elementelor germane rămase în Polonia, Cehoslovacia și Ungaria. Cele trei guverne au căzut de acord că transferul de populație trebuie făcut în mod ordonat și în condiții omenoase.
Se cerea guvernelor cehoslovac, polonez și ungar să înainteze un termen estimativ al transferului germanilor și li se cerea să suspende orice expulzare până la stabilirea unei distribuții echitabile a acestor germani în cele patru zone de ocupație din Germania.
Echipamentul petrolier din România.
Iranul Trupele aliate urmau să se retragă imediat din Teheran. Fazele următoare ale retragerii urmau să fie hotărâte la întâlnirea viitoare a Consiliului Miniștrilor de Externe.
Zona internațională a Tangerului. Orașul Tanger și zona înconjurătoare urmau să primească statut de zonă internațională, iar situație lor urma să fie discutată mai târziu.
Strâmtorile Mării Negre. Convenția de la Montreux cu privire al regimul strâmtorilor turcești trebuia revizuită împreună cu guvernul turc.
Apele internaționale interioare.
Conferința europeană cu privire la transportul continental.
Directive pentru comandanții militari ai Comisiei Militare de Control pentru Germania.
Proprietatea aliaților, trofeele și reparațiile de război. Detaliile erau date în Anexa II.
Când te gândești la un om care a inventat ceva, presupui că acel om este mândru de ideea sa. Din păcate, nu este întotdeauna cazul.
Numeroși inventatori au avut idei inovatoare pe care au ajuns să le regrete mai apoi, din cauza modului în care au fost ele înțelese sau folosite. Iată 10 dintre aceștia.
J. Robert Oppenheimer – Bomba atomică
J. Robert Oppenheimer este cel care, în calitate de director al Laboratorului Los Alamos în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost creditat pentru crearea bombei atomice.
În ciuda asocierilor din trecut cu organizații de stânga, Oppenheimer a salutat oportunitatea de a juca un rol în efortul de război. Mai târziu, însă, a avut sentimente mixte în legătură cu bomba.
“Nu am remușcări cu privire la fabricarea bombei. În ceea ce privește modul în care am folosit-o, înțeleg de ce s-a întâmplat și apreciez cu ce nobilime au luat decizia acei bărbați cu care am lucrat. Dar nu am sentimentul că a fost făcut bine. Ultimatumul către Japonia – Proclamația de la Potsdam care cerea predarea Japoniei – a fost plin de platitudini evlavioase. Guvernul nostru ar fi trebuit să acționeze cu mai multă previziune și claritate în a spune lumii și Japoniei ce înseamnă bomba”, a spus el.
Mihail Kalașnikov – AK-47
Kalashnikov a proiectat pușca care i-a purtat numele pentru armata rusă la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, după ce a asistat la pierderi teribile în luptă și a fost rănit el însuși.
A fost concepută pentru a fi o pușcă automată simplă care ar putea fi făcută ieftin folosind metodele de producție în masă disponibile la acea vreme.
Kalashnikov, care a murit în 2014, a trăit suficient de mult pentru a vedea creația sa responsabilă pentru mai multe decese decât orice altă pușcă de asalt.
“Mă întorc în continuare la aceleași întrebări. Dacă pușca mea a luat viața oamenilor, poate că eu, un credincios ortodox, sunt de vină pentru moartea lor, chiar dacă sunt dușmanii mei?” a scris într-o scrisoare către șeful bisericii ortodoxe ruse în 2010.
Tim Berners Lee – double slash
Într-adevăr, poate regretul lui Tim Berners Lee referitor la invenția nu este la fel de marcant ca bomba atomică sau AK-47. Dacă ar fi avut vreun regret major cu privire la web, nu am fi prea greu să-l iertăm, dată fiind grandoarea World Wide Web-ului pentru care îi suntem recunoscători. Mea culpa lui Tim Berners se referă la doar două personaje: „//” la începutul fiecărei adrese web.
“Într-adevăr, dacă vă gândiți la asta, nu are nevoie de //. Aș fi putut să-l proiectez să nu aibă //”.
Ethan Zuckerman – reclama pop-up
Asta da invenție care te umple de nervi – reclamele pop-up. Pentru asta, Zuckerman este inculpatul.
În prezent, șef al Center for Civic Media de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, Zuckerman a scris anul trecut un eseu pentru The Atlantic, intitulat “Păcatul original al internetului”, în care și-a asumat întreaga responsabilitate pentru reclamele enervante.
Lucrând în acel moment ca angajat al gazdei web Tripod, companie care furniza pagini web gratuite consumatorilor, Zuckerman a explicat că Tripod a petrecut cinci ani căutând o modalitate de a genera venituri.
“Într-un final, modelul de afaceri care ne-a finanțat a fost publicitatea. Modelul care ne-a făcut să achiziționăm a analizat paginile de pornire personale ale utilizatorilor, astfel încât să putem direcționa reclamele mai bine către aceștia. Pe parcurs, am ajuns să creăm una dintre cele mai urâte instrumente din trusa de instrumente a agentului de publicitate: anunțul pop-up”.
Explicând că intenția a fost de a permite publicității să apară atunci când utilizatorii au vizitat o pagină fără a asocia neapărat reclama cu conținutul paginii, Zuckerman a declarat:
“Am venit cu ea când o companie importantă de automobile s-a speriat că au cumpărat un banner publicitar pe o pagină care promova conținut sexual. Am scris codul pentru a lansa fereastra și a difuza un anunț în ea. Deși regret, intențiile noastre au fost bune”.
Dong Nguyen – Flappy Bird
Flappy Bird a făcut senzație acum un an. Descărcările au crescut și controversele au luat naștere până când, după 50 de milioane de descărcări și venituri din publicitate care atingeau aproximativ 45.000 de dolari pe zi, Nguyen a văzut destule și a anunțat că urmează să o retragă din magazinele de aplicații.
“Nu mai pot suporta asta”, a postat el pe Twitter. Aparent, publicitatea generată de joc a atras atenția presei mondiale și Nguyen a fost bombardat cu apeluri, tweets și e-mailuri.
Eliminarea jocului din magazinele de aplicații nu a reușit prea mult să stingă publicitatea. Nguyen a primit amenințări cu moartea, în timp ce telefoanele cu jocul deja instalat s-au vândut pe eBay pentru averi mici, iar magazinele de aplicații au fost inundate de titluri copiate.
Bob Propst – birourile cubice
În timp ce lucra drept consultant pentru Herman Miller în anii 1960, Bob Propst a introdus America biroului în plan deschis și, împreună cu acesta, biroul cubic. El a spus pentru New York Times în 1997 că a fost conceput pentru a “oferi lucrătorilor cunoașterii un mediu mai flexibil și mai fluid decât birouri ca un labirint de șobolani”.
Companiile au văzut invenția sa ca pe o modalitate de a economisi bani, eliminând birourile individuale și înlocuindu-le cu planuri deschise și cabine. Propst a ajuns să-și plângă invenția și ne putem da seama ușor de ce. “Cubicizarea oamenilor din corporațiile moderne este o nebunie monolitică”, a spus el.
Vincent Connare – Comic Sans
“Dacă îți place, nu știi prea multe despre tipografie”. Nu un critic anonim al fontului Comic Sans a spus asta, ci chiar cel care a creat fontul, Vincent Connare.
Opinia lui Connare, și una împărtășită de mulți alții, este că problema cu Comic Sans nu este cu fontul în sine, ci cu utilizarea excesivă și abuzivă a acestuia. Concepută pentru o aplicație Microsoft destinată copiilor, care să fie folosită ca înlocuitor al bulelor de vorbire pentru Times New Roman, Connare nu și-a imaginat niciodată că va deveni atât de larg folosită și ridiculizată.
Tom Karen – Raleigh Chopper
Înainte ca BMX să intre în scenă la sfârșitul anilor ’70, dacă voiai o bicicletă care să nu fie din varietatea de curse cu ghidon, Raleigh’s Chopper era una dintre puținele opțiuni.
Iubit de milioane de persoane pentru șaua confortabilă, poziția relaxată a scaunelor și ghidoanele uriașe stil Harley Davidson, a fost una dintre cele mai bine vândute biciclete ale Raleigh în anii 1970.
Cu toate acestea, designerul său, Tom Karen, nu a fost entuziast când a revenit la Chopper anul trecut. El a declarat pentru The Telegraph: “Chopper-ul nu era o bicicletă foarte bună. Era teribil de greu, așa că nu ai vrea să mergi foarte departe”.
Kamran Loghman – Spray cu piper
Kamran Loghman a lucrat pentru FBI în anii 1980 și a contribuit la transformarea sprayului cu piper în material de calitate pentru arme. Și a scris, de asemenea, ghidul pentru departamentele de poliție cu privire la modul în care ar trebui să fie utilizat.
Spray-ul a fost folosit de mai multe ori de către polițiștii din SUA, dar în urma unui incident la Universitatea din California în 2011, când poliția a pulverizat substanța chimică portocalie strălucitoare pe ceea ce New York Times a descris drept “protestatari docili”, Loghman și-a dat seama de efectele invenției sale.
“Nu am întrevăzut niciodată o utilizare atât de inadecvată și necorespunzătoare a agenților chimici”, a spus el pentru Times.
John Sylvan – Capsule de cafea
Când John Sylvan a inventat capsulele de cafea, nu avea nici o idee despre monstrul pe care l-a creat. Invenția lui Sylvan a dat naștere la sisteme precum Nespresso și Tassimo și a făcut mai ușor ca niciodată pentru milioane de oameni să ia o doză instant de cofeină. “Uneori mă simt rău că am făcut-o. Este ca o țigară pentru cafea, un mecanism de administrare unic pentru o substanță care oferă dependență”.
Compania Oreo spune că a construit o pivniță din beton în Norvegia pentru a-și proteja fursecurile de apocalipsă. Putem spune că această companie chiar își are prioritățile în vedere.
Mai exact, relatează CNET, acest demers este un răspuns la „asteroidul din ziua alegerilor” programat să treacă pe lângă Pământ pe 2 noiembrie. Nu uita că asteroidul nu prezintă absolut niciun pericol pentru nimeni de pe Pământ, dar există prăjituri de salvat! Și, bine, e o oportunitate de marketing care trebuie valorificată.
Cum s-a gândit Oreo să reziste apocalipsei
Într-un video promoțional plin de scene dramatice pe care s-ar putea să te aștepți să le vezi într-un film de dramă, Oreo explică faptul că ideea a venit de la cineva care a scris pe Twitter spre brand, întrebând cine ar salva Oreos în cazul unui impact cu asteroidul.
Acum, potrivit videoclipului, micul buncăr de beton – care s-a inspirat din alte adăposturi de acest gen, inclusiv Seed Vault – deține un depozit de cookie-uri iconice umplute cu cremă și o copie a rețetei.
„Ca măsură de precauție suplimentară, pachetele Oreo sunt învelite într-un material denumit mylar, care poate rezista la temperaturi de la -62 de grade Celsius până la 150 de grade Celsius și este impermeabil la reacțiile chimice, umezeală și aer, menținând prăjiturile proaspete și protejate pentru anii următori”, a anunțat Oreo, prin intermediul CNET.
Inutil să spun că Oreos va fi bine și în siguranță în interiorul adăpostului pentru apocalipsă. Și noi vom fi probabil în regulă, știind că nu rămânem fără biscuiții noștri preferați.
Credeai că 2020 nu mai are surprize? Un asteroid se îndreaptă spre Pământ
Se pare că anul acesta nu încetează să ne surprindă. Un asteroid – cunoscut sub numele de VP1, observat încă din 2018 – se îndreaptă direct spre Pământ, cu doar o zi înainte de alegerile prezidențiale din noiembrie ale SUA.
Asteroidul va fi aproape de Pământ pe 2 noiembrie 2020, potrivit Center for Near Earth Objects Studies (CNEOS) al Jet Propulsion Laboratory, NASA. Are diametrul de aproximativ 0,002 kilometri și a fost observat pentru prima dată în noiembrie 2018, la Palomar Observatory, în California.
Zidul plângerii și al birocrației. Una dintre imaginile simbol ale primei zi. Fritz, șocat că în arhivă sunt documente din anii ’80
E soare cu dinţi în această dimineaţă de octombrie, în oraşul în care a început Revoluţia. Trotuarele sunt umede de la ploaia din noaptea anterioară şi pline ochi de frunze de culoarea lămâilor.
Mai mulţi fotoreporteri caută cele mai bune unghiuri din care să le pozeze pe cele trei femei de la salubritate care mătură asfaltul din faţa Filarmonicii de Stat “Banatul”, acolo unde, în mai puţin de 20 de minute, începe ceremonia de învestire a Consiliului Local şi a noului primar al Timişoarei: Dominic Samuel Fritz. Metafora vizuală e facilă, dar irezistibilă.
Femeile de la Salubritate mătură trotuarul din faţa filarmonicii, chiar înainte de începerea ceremoniei de învestire a noului primar
Câteva minute mai târziu, Dominic Fritz şi logodnica lui ajung la filarmonică, pe biciclete, întâmpinaţi de un grup de jurnalişti şi un altul format din consilieri locali şi oameni din staff-ul de campanie al tânărului politician
În campanie, Fritz a declarat de mai multe ori că va merge la serviciu pe bicicletă de fiecare dată când vremea îi va permite. Ajunge la eveniment relaxat, vesel, puţin nerăbdător. Intră, se dezinfectează, semnează foaia de prezenţă şi se aşază repede la prezidiu.
Fritz preia Timişoara într-un moment dificil: oraşul este roşu aprins COVID, carmin COVID de mai multe zile, depăşind rata infectării de 3 la mie.
Sunt închise şcolile, cinematografele, restaurantele. Ceremonia de învestitură are loc într-un cadru restrâns şi respectă regulile distanţării sociale. Înconjurat de mai multe rânduri de scaune goale, fostul primar Nicolae Robu stă singur într-un sector al sălii.
El este singurul invitat oficial al evenimentului. Pe lângă cei 25 de consilieri locali proaspăt aleşi şi validaţi, în sală au fost într-un pre-tur al parlamentarelor – şi preşedintele USR, Dan Barna, dar şi Cătălin Drulă, liderul deputaților USR.
Socotind în candidați proprii, nemixați cu PNL, cucerirea Timișoarei este cel mai mare succes punctual de la nașterea partidului care se vrea o versiune modernă și integră la marile partide care au dominat România vreme de 30 de ani.
Politician şi dirijor.
Iubit şi contestat Dominic Fritz are 37 de ani şi este recomandat drept “politician şi dirijor” de motoarele de căutare care au semnalat lumii că un cetățean german a devenit edilul unui mare oraș românesc. S-a născut şi a crescut în Germania, dar a ajuns prima oară în Timişoara la 19 ani, când a făcut voluntariat la o casă de copii. Apoi a tot revenit în oraş şi s-a implicat constant în societatea civilă locală.
Pasionat de muzică, a fondat proiecte ca „Timișoara Gospel Project” și Asociația Culturală TGP, pe care o conduce ca președinte din 2012. Concertele pe care le dirija au strâns donații de mii de euro pentru Centrul de Îngrijire Paliativă din Timișoara. În urmă cu 6 ani, însuşi Robu i-a dat o diplomă de excelenţă pentru implicarea sa în viaţa comunităţii.
Acum, în această zi de vineri de 30 octombrie 2020, Fritz îi ia locul lui Robu la primărie după ce, în septembrie, a câştigat alegerile cu un scor zdrobitor: 52,66% dintre voturile exprimate. Însă, abia la o lună de la scrutin, şi-a putut prelua mandatul.
Trei persoane au atacat la Tribunalul Timiş validarea sa ca primar.
Contestaţiile au fost – deloc surprinzător – tot atâtea moduri de a-l denunţa pe Fritz ca “nefiind de-al locului”. Una dintre plângeri a fost că Fritz nu are cetăţenie română, alta, că noul primar nu are domiciliul în Timişoara.
Ca să candideze la primărie, Fritz nu avea nevoie de cetăţenie română, iar legea spune că pot candida şi rezidenţii. Tribunalul i-a dat lui câştig de cauză. Fritz depune jurământul pentru Timişoara Ceremonia începe cu intonarea imnului României, pe care Fritz îl ascultă cu spatele drept şi mâinile împreunate la nivelul şoldurilor.
Nu are gestul reflex al politicianului român, de a duce mâna la piept, brevetul echipei naționale de fotbal, când se cântă imnul.
Fritz ascultând intonarea imnului României
Poartă o cravată vişinie la costumul bleumarin pe gulerul căruia a aşezat două insigne: una cu steagul României, iar alta cu steagul Uniunii Europene. Rând pe rând, 25 de consilieri locali depun jurământul şi rostesc aceeaşi frază, unii mai repezit, alţii emfatic:
„Jur să respect Constituția și legile țării și să fac cu bună credință tot ceea ce stă în puterile și priceperea mea pentru binele locuitorilor municipiului Timișoara.
Așa să-mi ajute bunul Dumnezeu.” Unul singur îndrăzneşte o divagaţie de la textul standard. Consilierul PNL, Lucian Căldăraru continuă cu o mică intervenţie: „Constat că în 30 de ani de zile, mulți au jurat strâmb. Și au ajuns la conducere mulți nemernici, hoți, bandiți, care nu s-au sfiit să fure în continuare idealurile Revoluției Române”.
“Trebuie să încetăm cu aceste jurăminte, un sperjur la adresa României”, insistă, cu un tonus caţavencian, Căldăraru. Mai târziu, același liberal, care conduce şedinţa, în calitate de “cel mai bătrân consilier ales”, compară clasa politica din România cu “un alt COVID, o boală naţională”.
După cei 25 consilieri, îi vine rândul lui Fritz să depună jurământul. Vorbeşte limba română fără greşeli. Expresia “Pentru binele locuitorilor” capătă o greutate dublă în interpretarea sa, deşi asistenţa auzise deja de 25 de ori această expresie.
E cel mai votat dintre timișoreni și, începând de azi, cel mai scrutat. Tot ce i s-a dat, ca încredere, i se va imputa ca expunere și e logic să fie așa. Primul discurs ca primar: ”Nu voi tolera şmecheria” Ca să asculte primul discurs al iubitului său în calitate de primar al Timişoarei, logodnica lui Dominic Fritz se ridică în picioare un minut, două, dar apoi se aşază din nou în fotoliu, la balconul filarmonicii, încercând să nu atragă prea mult atenţia asupra ei.
Aici se află doar ea şi reprezentanţii presei, pe care i-a rugat deja să nu o filmeze sau fotografieze. Poartă o rochie neagră, cu pantofi negri cu toc drept şi o haină din stofă alb-negru, la care a accesorizat o geantă, întâmplător sau nu, vişinie precum cravata primarului.
Diplomată ONU, aşa cum o descrie Dominic Fritz pe site-ul său, fără să-i dea însă numele, iubita primarului nu înţelege limba română – dar îi aplaudă oricum discursul, în semn de susţinere.
La ceremonia de învestire, lui Dominic Fritz i-a fost alături lui iubita lui, diplomată ONU
La ceremonia de învestire, lui Dominic Fritz i-a fost alături lui iubita lui, diplomată ONU Fritz le vorbeşte oamenilor despre solidaritate şi despre responsabilitate personală.
Se recomandă ca fiind un “slujitor al comunităţii”, care va “trage în fiecare zi nu pentru unii, ci pentru toţi” şi spune că: Politica nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc pentru a îmbunătăţi viaţa oamenilor. Avem nevoie de politică pentru a face dintr-o populație de sute de mii de indivizi o comunitate funcțională. Cu reguli comune, respectate de toți, cu deschidere către ideile noi, cu implicarea tuturor, pentru că toți avem de contribuit.
Se califică drept intransigent, nu va “tolera şmecheria”, dar are “braţele larg deschise pentru colaborare”. Spre finalul discursului, pătrunde în sală sunetul clopotelor de la Catedrala din apropiere. În perioada 2016-2019, Fritz -şcolit în Ştiinţe Politice la Universitatea din Konstanz, Germania – a fost şef de cabinet al fostului preşedinte al Germaniei, Horst Köhler.
Aşa că e surprinzător doar pentru contextul local, nu şi pentru istoricul lui personal că vine cu un mesaj inclusiv faţă de consilierii locali care şi-au obţinut mandatul venind din alte partide decât Alianţa USR PLUS.
Suntem competitori, pentru că doar competiţia asigură progres. dar războiul nu-l ducem unii împotriva celorlalţi, ci împreună, împotriva tuturor viruşilor care afectează viaţa cetăţii.
Primul discurs al lui Dominic Fritz în calitate de primar al Timişoarei
Robu și Giuliani, un model
La finalul ceremoniei, Nicolae Robu, edilul Timişoarei în ultimii 8 ani, îi predă noului primar stema şi cheia oraşului, şi un inventar al actelor, “pe încredere”. Nu înainte de a se dezinfecta viguros, chiar pe scenă. Alocuţiunea impetuoasă și centrată pe el a lui Robu stârneşte mai multe zâmbete în sală şi e într-un contrast deloc subtil cu discursul primarului ales. Dacă Fritz a vorbit despre comunitate şi o filosofie în care fiecare se implică pentru binele tuturor, Robu vorbeşte la persoana I singular.
Despre el. E însă același personaj voluntar, care a recunoscut printre primii din țară înfrângerea, cu fair-play, chiar în noaptea votului. Robu e omul care vreme de aproape un deceniu a apărut în fiecare zi în media, cumva, undeva, făcând pe placul timișorenilor. Pe vremuri se spunea că cel mai periculos loc din New York era între gura lui Rudy Giuliani și un microfon.
La Timișoara, timp de două mandate câștigate en fanfar, locul cel mai periculos din oraș a fost între vorbele lui Robu și microfon. Îl privești pe Robu și te gândești că acesta a fost genul de primar care a prins în România până acum. ”Să fiţi un primar mai bun ca mine” “Formaţie sportivă având, după cum ştiţi cu toţii, eu am tăria să receptez înfrângerea cu fair-play, nici reproşându-mi nimic şi înţelegând senin, împăcat că majoritatea timişorenilor de astăzi nu agreează pur şi simplu ce-am oferit eu ca direcţii de dezvoltare a oraşului. Mi-am prezentat viziunea, iar eu nu pot oferi altceva, pentru că ar însemna să o fac împotriva crezului meu”, începe Nicolae Robu
Il privești pe Robu și te gândești că acesta a fost genul de primar care a prins în România până acum. ”Să fiţi un primar mai bun ca mine” “Formaţie sportivă având, după cum ştiţi cu toţii, eu am tăria să receptez înfrângerea cu fair-play, nici reproşându-mi nimic şi înţelegând senin, împăcat că majoritatea timişorenilor de astăzi nu agreează pur şi simplu ce-am oferit eu ca direcţii de dezvoltare a oraşului.
Mi-am prezentat viziunea, iar eu nu pot oferi altceva, pentru că ar însemna să o fac împotriva crezului meu”, începe Nicolae Robu Enumeră apoi mai multe realizări pe care le lasă moştenire: “Nimeni nu va readuce maşinile în cele 33 de străzi, 6 pieţe şi 3 piaţete lăsate de mine pietonale (…) Lăsate libere de maşini, de mine”. “Vă doresc să fiţi un primar mai bun ca mine”, concluzionează, sportiv, Robu.
Nicolae Robu îi înmânează lui Dominic Fritz însemnele oraşului. “Vă doresc să fiţi un primar mai bun ca mine”, i-a spus Robu
Gestul său e exotic în administraţia publică din România.
În multe oraşe din ţară, inclusiv în Capitală, vechii primari nu vin să predea mandatul celor aleşi, după cum notează şi Dan Barna, când i se alătură lui Fritz, la declaraţiile de presă.
Cu precizarea că Barna a fost apoi citat greşit de o parte din presã, ca zicând cã Timișoara ar fi fost singurul oraș în care pierzătorul a asistat la înscăunarea învingătorului. Și la Brașov Scripcaru a apărut la ceremonia lui Coliban.
Maraton de selfie-uri În discursul său, preşedintele USR e înarmat cu mesaje pre-campanie, dar după 8 luni de pandemie, e încă încurcat de masca de protecţie. Îi vine mare, îi tot pică de pe nas şi trebuie să o atingă mereu pentru a o ridica la loc.
Barna se pricepe mult mai bine la şedinţe foto şi sesiuni de selfie-uri şi e confortabil să repete, de mai multe ori, gestul salutului cu pumnul pentru camere.
Dominic Fritz şi Dan Barna îşi fac un selfie în faţa primăriei
Se fac fotografii de grup în diferite combinaţii, cu parlamentarii veniţi de la Bucureşti, cu noii consilieri locali, şi nu numai. “Vedeţi ce bine-i stă cu steagul? Se potriveşte cu culoarea ochilor”, arată spre primar Ruben Laţcău, unul din consilierii locali, dar şi membru în stafful campaniei lui Fritz.
Laţcău rămâne tot restul zilei, ca o umbră hiperactivă verbal, mereu lângă Fritz, care glumeşte într-un dialog cu un funcţionar al primăriei: “nu el e primarul, eu sunt”. ”Nu mai scap de jurnalişti”
După declaraţiile de presă, Fritz îşi recuperează haina de la iubita lui şi îşi continuă apoi ziua cu un tur al primăriei, vizavi de filarmonică. Încearcă, în mai puţin de două ore, să cunoască toţi angajaţii, dar şi să se lămurească ce face fiecare direcţie sau serviciu. După două birouri, îşi dă seama că e însoţit de mai mulţi jurnalişti şi şopteşte cuiva din echipa lui: “Dacă vine şi presa după mine, atunci să fie şi cineva de la presă (n.r: relaţii cu presa) aici”.
Alte câteva birouri mai târziu, îşi cere scuze “pentru jurnalişti. Nu mai scap de ei”. La intrarea în biroul Resurse Umane se află un avizier cu informaţii despre posturile scoase la concurs. În urmă cu o lună au fost publicate rezultatele a două concursuri de manageri de spital (unul chiar la Spitalul de Boli Infecţioase). La ambele participase un singur candidat.
“Doar competiţia asigură progres” răsună încă fraza lui Fritz de la filarmonică. Turul de onoare În tot maratonul de vizitat birouri şi întins pumnul pentru salutat angajat cu angajat, Fritz le pune constant întrebări oamenilor: Cât durează să rezolvaţi un astfel de dosar? Aveţi cu toţii calculatoare? Ce fel de proiecte faceţi aici? Câţi sunteţi în departament? Aveţi posturi vacante? De-acasă lucrează cineva?
În birourile în care angajaţii îl aşteaptă pe noul primar se simte o presiune protocolară
Dar curiozitatea pare mai mult curtoazie, e o vizită de protocol, de fapt, un fel de tur de onoare al învingătorului. Întrebările curg glonţ, răspunsurile sunt şi nu sunt ascultate, iar în haosul concentrării întâlnirii cu zeci de oameni într-o singură zi, e greu până şi să-ţi faci o hartă mentală a structurării primăriei pe divizii şi departamente.
În programul de campanie a lui Fritz, acesta vorbea şi despre o restructurare a primăriei, cu manageri şi consilii consultative de cartiere. A promis, de asemenea, o “primărie de sticlă”, cu transparenţă totală pe contractele instituţiilor publice locale.
Dominic Fritz a făcut turul birourilor din primărie, a salutat angajaţii şi le-a pus întrebări despre activitatea lor
Avem nevoie de spaţiu pentru oameni, nu pentru documente
Fizic, toate birourile sunt săli claustrofobe, iluminate cu neoane şi îndesate cu dulapuri pline ochi de bibliorafturi. În clădire par să existe mai multe hârtii decât fire de păr ale angajaţilor. La arhivă, Fritz e şocat. “Aveţi aici documente din anii ‘80? Păi, ce caută aici?” Primeşte nişte explicaţii, dar nu e mulţumit.
“Noi avem nevoie de spaţiu pentru oameni, nu pentru documente”. Părăseşte fiecare birou cu urări optimiste şi motivaţionale: “Spor! O s-avem treabă”, “De luni facem treabă împreună”, ori “S-aerisiţi bine pentru Covid”.
Majoritatea oamenilor afișează emoţiile elevilor scoşi la tablă, când, pe lângă învăţătoare, mai sunt în clasă şi inspectorii şcolari. O presiune protocolară e palpabilă în aer, iar câţiva chiar par să se fi pregătit şi să-şi fi memorat un mic discurs despre activitatea lor.
Angajatele de la Terenuri prind curaj şi-i cer să facă o poză împreună. Într-un birou de nici 3 metri pătraţi lucrează 6 oameni. Fritz îi numără şi-şi manifestă mirarea: “E legal cu codul muncii să fie atâţia oameni într-un birou?”.
Finalul turului îl găseşte, pentru prima dată, în noul său birou. Ca să facă lumină, Fritz trage draperiile lungi, grele şi dezveleşte astfel nişte geamuri care par să nu mai fi fost spălate dinaintea pandemiei.
182 La finalul turului prin primărie, Dominic Fritz se aşază pentru prima dată în fotoliul de primar
Totuşi intră lumina. În programul de după-amiază are întâlniri cu reprezentanţii minorităţilor naţionale, ai cultelor religioase, dar şi o sesiune de lucru pe COVID-19. Dar toate acestea se vor desfăşura departe de ochii “jurnaliştilor”, de care nu mai scapă.
186 Dominic Fritz trage draperiile pentru a lăsa să intre lumina în cabinetul de primar
Până atunci se decide ce vrea să mănânce la primul prânz în calitate de primar: tortilla cu guacamole. ”O alegere inspirată”, cum spun chelnerii la restaurante ca să se flateze.
Dar ultimul lucru de care ar avea nevoie Fritz e să fie flatat. E primarul celui mai temerar și năzuros oraș din România. Aici totul pare că se acceptă, dar nimic nu se iartă.
Ce sarbatori religioase sunt in calendarul ortodox al lunii noiembrie 2020
Luna noiembrue are numeroase zile importante, marcate în calendarul creștin ortodox. Unele sunt de cruce roșie, altele de cruce neagră. De altfel, este necesar ca toți credincioșii să știe care sunt zilele în care se poate lucra și când se ține post. Iată, așadar, care sunt sărbătorile mari ale ultimei luni de toamnă.
Ce sărbători religioase sunt în noiembrie
Luna noiembrie are, în calendarul ortodox, trei sărbători importante, și anume, Soborul Sfinților Mihail și Gavril (8 noiembrie), Odovania sau Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie) și Sfântul Apostol Andrei (30 noiembrie).
Soborul Sfinților Mihail și Gavril și al tuturor cereștilor puteri
Sărbătoarea este de cruce roșie și este pe data de 8 noiembrie. Potrivit lui Dionisie Aeropagitul, există nouă cete de îngeri, grupate câte trei: începătorii, arhanghelii și îngerii, care stau aproape de oameni. Cei care sunt aproape de oameni sunt serafimii și heruvimii, iar la mijloc sunt domniile, puterile și stăpânii.
Îngerii nu comunică prin cuvinte, ci își transmit gândurile unii altora, însă atunci când ajung pe Pământ ca să le transmită oamenilor un mesaj, pot să vorbească limba oamenilor, pot să îmbrace haine, iar uneori chiar se înfățișează cu aripi. Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, alături de Rafael, sunt singurii îngeri pomeniți după nume (primii doi inclusiv în Evanghelie).
Intrarea Maicii Domnului în Biserică sau Odovania
Sărbătoarea are loc pe 21 noiembrie și este una dintre cele cinci închinate Maicii Domnului. Astfel, pe vremea când trăia Sfânta Fecioară Maria, o familie ce nu avea copii era disprețuită, iar cei doi soți erau considerați păcătoși înaintea lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care Sfinții Ioachim și Ana au îndurat multe umilințe până la momentul aducerii pe lume a Mariei.
Sfântul Apostol Andrei
Sărbatoarea are loc în ultima zi a lunii noiembrie. Ea este marcată cu cruce roșie în calendar, la fel ca și cele două de mai sus. El a fost fratele mai mare al Sfântului Petru și primul chemat la apostolat de Iisus Hristos. Lui i se mai spunea și Apostolul Lupilor și a fost unul dintre cei mai inportanți sfinți de la romani.
Ce înseamnă crucea roșie din calendar? Dar cea neagră?
Sărbătorile se deosebesc prin importanța slujbelor din ziua cu pricina, motiv pentru care în unele zile se lucrează iar în altele nu.
„Sărbătorile din calendarul nostru sunt însemnate pentru diferenţiere cu cruce roşie sau cu cruce neagră. Cele cu cruce roşie sunt sărbători în care nu lucrăm, dacă nu avem obligaţia de a merge la lucru, şi în care mergem la biserică pentru rugăciune. Cele cu cruce neagră sunt sărbători în care cinstim cele ale sărbătorii, cu rugăciune către sfinţii pomeniţi în acea zi, dar putem lucra obişnuit. Diferenţa între sărbătorile cu cruce roşie şi cruce neagră este dată şi de bogăţia şi solemnitatea slujbelor, aşa cum le găsim în cărţile de cult, născute din evlavia credincioşilor pentru anumiţi sfinţi sau anumite sărbători“, conform doxologia.ro.
Sfinți cu cruce neagră în luna noiembrie, în Calendarul ortodox 2020:
11 noiembrie – Sfântul Mina (post);
12 noiembrie – Sfântul Atanasie Todoran;
13 noiembrie – Sfântul Ioan Gură de Aur (post);
15 noiembrie – Sfântul Paisie de la Neamț – Începutul Postului Nașterii Domnului (cel de-al doilea post ca lungime din an);
20 noiembrie – Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul (post);
23 noiembrie – Sfântul Cuvios Antonie de la Iezeru Vâlcea (post);
25 noiembrie – Sfânta Muceniță Ecaterina (post).
Alte zile de sărbătoare în care se ține post, dar nu sunt marcate cu cruce neagră sunt:
4 noiembrie – Sfântul Cuvios Ioanichie cel Mare;
6 noiembrie – Sfântul Pavel Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului
Startup-urile din România și Republica Moldova, care dezvoltă soluții inovatoare relevante în lupta anti-coronavirus COVID 19, pot obține sprijin de maximum 500.000 de dolari într-o competiție lansată de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD).
Înscrierile la programul Star Venture se fac AICI, până pe 22 noiembrie 2020. În urma sesiunii de aplicări, vor fi selectate startup-urile care vor participa la competiția propriu-zisă, care va avea aloc pe 17 decembrie 2020. Startup-urile alese în urma preselecției vor fi anunțate până pe 7 decembrie.
În urma competiției, startup-urile vor avea ocazia să câștige unul dintre cele 5 premii puse în joc, în valoare de câte 500.000 de dolari, constând în cash, vouchere, mentorat, consiliere de business și alte servicii în cadrul programului. De asemenea, participanții vor avea acces la potențiali investitori internaționali.
Condiții de participare la programul Star Venture:
– Se caută startup-uri din 30 de țări, inclusiv România și Republica Moldova. – Cifra de afaceri sub 1 milion de euro pe an. – Mai puțin de 5 ani experiență în business. – Să posede tehnologii cu capacitate de dovedită de scalare. – Să aibă aplicabilitate în domenii ca:
inovații în sănătate, care ajută la tratarea, testarea și monitorizarea pandemiei de coronavirus,
inovații privind stilul de viață, care aduc beneficii mediului sau calității vieții în timpul și după pandemie,
inovații de proces de business în domenii variate (ex. proceduri, soluții, produse etc.) care reprezintă o contribuție semnificativă la îmbunătățirea operațiilor de afaceri în tipul pandemiei.
– Sunt excluse firmele care activează în domenii ca: produse sau servicii militare, jocuri de noroc, tutun, băuturi alcoolice.
O mașină zburătoare dezvoltată în Olanda a primit permisiunea pentru a circula pe drumurile publice din Uniunea Europeană.
Prototipul Liberty, dezvoltat de compania PAL-V, este primul vehicul de acest fel care primește undă verde pentru a fi testat pe drumuri publice europene.
Vehiculul are un rotor pliabil și un motor pe benzină. Liberty are o autonomie de până la 1.315 km pe șosele. În aer, mașina poate sta cel mult 4,3 ore și poate atinge o viteză maximă de 180 km/h. Rezervorul are o capacitate de 100 de litri.
Mașina trece de la mod automobil la mod aeronavă în cinci-zece minute, iar pentru decolare și aterizare este nevoie de o pistă/șosea de 180 – 330 de metri.
Lucrul la acest proiect a început în 2007. Există înregistrări video cu mașina rulând pe pământ, dar nu foarte multe cu ea în aer. Asta nu i-a împiedicat, însă, pe entuziaști să parieze pe Liberty.
Potrivit producătorului, 30 de persoane din Olanda au comandat și plătit deja pentru vehicul. Numărul nu pare mare, dar mașina zburătoare olandeză costă aproximativ 550.000 de euro.
PAL-V nu a primit, însă, încă undă verde pentru producția de serie de la autoritățile olandeze, iar permisiunea de zbor de la European Aviation Safety Agency ar putea veni cel mai devreme în 2022.
Primul stat din lume care le-a permis mașinilor zburătoare să circule pe drumurile publice a fost New Hampshire din SUA.
Noul erou Skye pentru Valorant este o femeie cu origini din Australia și cu un obiectiv clar: protejarea animalelor sălbatice.
Printre cele mai puternice abilități ale agentului se află abilitatea de a folosi proiecții de animale în luptele directe, oferindu-i echipei numeroase avantaje tactice.
Cel mai nou agent din Valorant, Skye, poate fi oficial utilizat de jucători! Prin noul patch lansat de cei de la Riot de astăzi (1.11), noul erou al jocului este pus la dispoziția gamerilor. Totuși, în modul competitiv și în evenimentele oficiale de eSports, acest nou agent nu va putea fi folosit decât abia după data de 9 noiembrie, jucătorii având timp la dispoziție să îi testeze toate puterile și abilitățile.
Pe lângă abilitatea de a le oferi coechiperilor mai multă viața și de a îi vindeca, Skye poate lovi inamicii cu grenade de tipul ranged, în timp ce „ultimata” eroului poate lansa drone în aer, descoperind astfel locația inamicilor pe hartă. Deși sunt încă mult aspecte și tactici de descoperit pentru acest agent, jucătorii de Valorant au înțeles deja eficiența acestui nou erou.
Abilitățile de bază ale agentului și puterile speciale
∙ Regrowth: Rază de acțiune care poate vindeca coechiperii. (tasta C)
∙ Trailblazer: Tasmanian ce poate opri atacul inamicilor (tasta Q)
∙ Guiding Light: Activează un șoim cu diferite abilități. (taste E)
Skye are două abilități de bază, fiecare fiind estimată la o valoare de 200 de credite. Prima este o abilitate de vindecare, valabilă doar pentru propria echipă, numită „Regrowth”. Apăsând butonul de tragere și echipată cu trinket, Skye le poate oferi viața tuturor coechiperilor ce sunt în raza ei. A doua putere se numește „Trailblazer” și este singura abilitate ofensivă a agentului.
Semnătura lui Skye costă 100 de credit și odată echipată, îi oferă agentului un șoim, numit și hawk trinket. Când este folosită această putere, șoimul este eliberat, în timp ce butonul de foc îl direcționează direct spre adversari. Reutilizarea acestei semnături transformă șoimul într-o grendă flash, care de asemenea scade și viața inamicului.
Cum am menționat și mai sus, puterea „ultimată” a lui Skye constă în lansarea unor drone în aer. Odată ce este folosită de către agent, trei „seekers” încep să zboare și să localizeze adversarii de pe hartă. Totuși, aceste drone nu pot fi controlate în mod direct, singura varianta fiind urmărirea acestora până în momentul în care veți afla locația inamicilor.
Ingrediente si mod de preparare pentru gemul de prune
Prunele sunt mereu la mare căutare în rândul gospodinelor care fac rețetă de dulceață, dar și de către bărbații care vor să producă cantități importante de rachiu.
Cum se face corect cea mai bună dulceață de prune
Prin urmare, dulceața sau gemul de prune sunt ideale pentru deserturi, fiind foarte apreciate de copii. Cum sezonul rece se apropie, gospodinele pregăteasc bunătățile de iarnă pentru cămară.
Ingrediente pentru gem de prune
– 2 kg prune
– 800 g zahăr
– zahăr vanilat sau esenţă de vanilie (opţional)
Mod de preparare gem de prune
La început, se spală și se curăță prunele de sâmburi și codițe, după care se lasă 2-3 ore la frigider. Într-o cratiță, se pun ulterior prunele și se presară deasupra cu zahăr împreuna cu zahărul vanilat sau esența de vanilie. Mai întâi, prunele se vor pune la fiert, la foc mare, după care se lasă la foc potrivit. În compoziția de prune se amestecă cu o lingură de lemn î așa fel încât să nu se prindă de cratiță, cel mai important fiind fundul vasului. Se lasă apoi gemul la fiert până când se leagă.
Se testează din când în când o linguriță de gem care se pune pe farfurie. Dacă gemul se desface ușor în bucățele mici, atunci înseamnă că nu este suficient de bine fiert, motiv pentru care se lasă în continuare la fiert.
Atunci când gemul este fiert complet, se pune în borcane curate și sterilizate. De altfel, borcanele trebuie să fie închise perfect și se lasă timp de 5 minute cu capul în jos, după care se vor lăsa la răcit pentru ca mai apoi să fie așezate în cămară. Acum, rețeta de gem de prune este pregătită și poate fi depozitată în cămară pe toată perioada iernii.
Apoi, gemul poate fi consumat în diferite ocazii și sub diferite forme. Unii îl consumă pe pâine, în timp ce alții îl folosesc la înghețată, clătite sau alte deserturi. Așadar, un gem de prune în cămară este mereu bine venit, iar preparea lui nu este deloc grea.
Beneficiile prunelor
Prunele sunt fructe cu un conținut ridicat de vitamine și minerale ce aduc multiple beneficii sănătății. Fie că sunt consumate în stare proaspătă sau în diverse rețete sănătoase, prunele sunt recomandate persoanelor ce suferă de afecțiuni hepatice și biliare, dar și pentru reglarea tranzitului intestinal.
Consumate atât în stare pură, cât și uscate, prunele sunt fructe ce conțin doi fitonutrienți unici, neoclorogenic și acid clorogenic, niște substanțe antioxidante puternice, care distrug radicalii liberi ce atacă celulele umane.
.png)
:quality(80)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2020/11/dominic-fritz-primar-timisoara-s-104-1.jpg)
:format(jpeg):quality(90)/http://www.go4games.ro/wp-content/uploads/2020/10/valorant-skye.jpg)
