O hartă realizată pe baza datelor satelitare culese pe o perioadă de aproape cinci ani dezvăluie o serie de zone din România care se scufundă cu câțiva centimetri pe an.
Harta de acum, realizată între 2015 și 2019, reprezintă rezultatul prelucrării a peste 1.500 de imagini radar. Acestea au fost culese de satelitul european Sentinel-1.
Pentru a facilita citirea și interpretarea hărților, au fost folosite coduri de culoare graduale, de la roșu — care marchează zone cu o scufundare/tasare însemnată, între 10 și 25 mm/an, prin verde — care marchează zonele cu o variație de sub 2 mm/an, spre albastru – care marchează zone cu o ridicare/umflare însemnată, de peste 10 mm/an.
Câteva zone bine delimitate din zona centrală a Bucureștiului se scufundă cu până la 1 cm pe an. Este vorba de clădiri din apropierea râului Dâmbovița, care au fost construite pe un teren moale, stabilizat artificial. Acele zone sunt cunoscute pentru riscurile seismice încă din anii ‘70-’80, dar studiile pe baza imaginilor din satelit pot confirma tasarea terenului.
„Din cauza poziției sale pe râul Dâmbovița și a nivelurilor ridicate ale apelor subterane, riscul de tasare a terenului în capitală este ridicat. În plus, apropierea sa de zona seismică Vrancea sporește riscul unor deformări cauzate de cutremure.”
Florin Șerban, directorul general Terrasigna, compania care a furnizat datele de-acum
Cluj are, la rândul său, câteva zone problematice. Cartierul Bună Ziua, în care s-au construit rapid foarte multe clădiri rezidențiale, se deplasează cu până la 12 mm/an. „De asemenea, zonele înclinate din apropierea străzii Republicii aluneca cu 6-8 mm/an”, a menționat Șerban.
Constanța stă mai bine la acest capitol
Centrala Nucleară de la Cernavodă, o infrastructură critică pentru țara noastră, este stabilă, conform informațiilor obținute prin procesarea imaginilor din satelit.
La analiza datelor a apărut și o surpriză plăcută. Studiul regiunii Cernavodă a arătat că podul Anghel Saligny, mai vechi de 100 de ani, se dovedește în continuare solid și stabil. În vecinătatea imediată a Dunării, precum și în orașul Cernavodă, există însă câteva zone în care pământul se tasează cu 3-6 mm/an.
Pe harta orașului Constanța, majoritar marcată în culoarea verde, se pot observa și zone problematice, în special în apropierea țărmului la Marea Neagră.
Aceste măsurători de precizie ale stabilității terenului au fost înregistrate din spațiu, de la o înălțime de peste 600 km. Informațiile brute au fost prelucrate de Terrasigna, o companie românească specializată în procesarea datelor satelitare.
„Sateliții Copernicus Sentinel-1 A/B trec o dată la șase zile peste aceeași zona de 150 km x 250 km și realizează imagini satelitare ale zonei respective, acoperind astfel întreaga Europă. Pentru a obține deplasarea terenului se apelează la o tehnică avansată de procesare a imaginilor radar, cunoscută sub numele de Persistent Scatterer Interferometry (PSI).”
Valentin Poncos, responsabil de prelucrarea datelor satelitare, Terrasigna
Astfel, senzorul montat la bordul satelitului trimite microunde electromagnetice spre suprafața terestră și, în funcție de reflexia sa pe așa-numitele ținte radar (care pot fi clădiri, stânci, diverse infrastructuri) și timpul în care unda se întoarce la senzor, se poate determina, cu o precizie extraordinară, distanța lor față de senzor.
Mai departe, prin procesarea datelor culese de satelit pentru aceeași porțiune de teren, pe o perioadă de cinci ani, a putut fi estimată, în milimetri/an, deplasarea medie anuală.
