Deși este partener Qualcomm pentru versiunea „for Galaxy” de SD 8 Gen 2, Samsung pierde în fața rivalului TSMC inclusiv comenzile pentru Snapdragon 7+ Gen 1, chipsetul anticipat să echipeze majoritatea telefoanelor mid-range de nouă generație.
Nu este prima dată când Qualcomm schimbă în mod neașteptat fabricanții de semiconductoare, producătorul de chipseturi pivotând adesea între cei doi mari jucători, Samsung și TSMC. Însă de data asta nu rămâne loc de interpretări, Qualcomm selectând TSMC ca și fabricant principal de chipseturi atât la gama high-end, cât și pentru soluțiile de nivel mediu, teoretic, mai puțin exigente în privința eficienței metodelor de fabricație.
La sursa controverselor se află nodul de fabricație pe 4nm LPE, interpretarea TSMC fiind considerată atractivă pentru livrarea chipsetului Snapdragon 7+ Gen 1. Asta după ce, generația non-Plus a fost livrată de Samsung.
Chiar și fără informații „pe surse”, este destul de evident că Samsung nu a reușit să țină ritmul cu așteptările industriei, livrând în timp util o versiune optimizată a procesului de fabricație pe 4nm. Așa că, rivalul TSMC a luat inițiativa.
Potrivit listei preliminare cu specificații, Snapdragon 7+ Gen 1 vine în configurație octa-core cu un nucleu principal Cortex-X2, capabil să atingă frecvența de 2.92GHz. Nivelul mediu de performanță este asigurat cu trei nuclee Cortex-A710 la 2.5GHz, în timp ce aplicațiile de fundal și conservarea bateriei este lăsată în seama a patru nuclee Cortex-A510, cu frecvență de 1.8GHz. Abilitățile pentru gaming sunt delegate unui GPU Adreno 725 cu frecvență de 580MHz, optimizat mai degrabă pentru eficiență.
Potrivit testelor de performanță neoficiale, chipsetul Snapdragon 7+ Gen 1 obține 1232 puncte în testul Geekbench single-core, respectiv, 4095 în cel multi-core.
Anterior, surse din industrie ar fi dezvăluit că rata de succes a tehnologiei de fabricație Samsung pe 4nm este la un nivel dezamăgitor, doar 35% dintre cip-urile extrase de pe discurile de siliciu funcționând la parametrii suficient de buni pentru a putea fi livrate clienților.
Spre comparație, rata de succes obținută de TSMC pentru versiunea sa a nodului de fabricație pe 4 nm este considerată a fi de peste 70%, de două ori peste cea a Samsung. Astfel, este plauzibil ca Samsung să poată acomoda numărul de chipseturi comandat Qualcomm, forțând selectarea altui furnizor.
Lansată ca un răspuns grăbit pentru TikTok, platforma Facebook Reels nu a atins niciodată succesul sperat.
Între timp, Meta, compania creată de Mark Zuckerberg pentru a gestiona inclusiv Metaverse, succesorul Facebook transformat într-o „gaură neagră” pentru fondurile companiei, pare că a ajuns la fundul sacului.
Pentru a nu risca acțiuni judecătorești, anunțul făcut de Meta chiar în umbra unei noi runde de concedieri masive reasigură creatorii care au participat la platforma Reels că-și vor primi recompensele așteptate inclusiv pentru actuala lună de plată.
Însă, mai departe, conținutul și așa de calitate îndoielnică distribuit pe Reels are toate șansele să scadă în diversitate, pregătind terenul pentru eventuala restrângere a secțiunii de filmulețe arătată utilizatorilor Facebook, deja plictisiți cu un News Feed găzduind conținut de tot mai slabă calitate.
Pe undeva, vina nu este doar a administratorilor Facebook care au încercat ajustări nu tocmai inspirate pentru algoritmii platformei, o bună parte din „vină” revenind și utilizatorilor care fie au părăsit Facebook cu totul, sau postează mult prea rar pentru a rupe „plictiseala” din feed-ul celorlalți utilizatori.
Oficial, Meta spune că programul de recompensare a creatorilor Reels de fapt evoluează la o nouă formulă mai atractivă, noua versiune Reels Play urmând să remunereze creatorii de conținut într-un mod ceva mai focalizat.
Altfel spus, autorii care au deja succes vor fi motivați ceva mai mult, în timp ce „amatorii” vor rămâne cu venituri prea mici pentru a mai justifica efortul depus.
Umplut cu artefacte ale unor criminali celebri, precum John Wayne Gacy, printre alte exponate, atracția din Louisiana nu este cu siguranță un loc de vizitat pentru cei cu o constituție slabă, care riscă să aibă o reacție proastă la ceea ce văd.
În interiorul muzeului, vizitatorii pot sta față în față cu o serie de alte lucruri macabre, cum ar fi mașina de eutanasie a „Dr. Moarte” Jack Kevorkian, oase umane autentice și taxidermie.
Natura muzeului nu este pentru cei slabi de inimă și, prin urmare, se poate dovedi un pic prea mult pentru unele persoane, unele dintre ele leșinând din când în când.
Scott Healy, curatorul colecției din New Orleans, a declarat pentru National Geographic în 2018: „Oamenii se deschid, pun întrebări. Când treci prin ele și vezi lucruri reale atașate acestor povești, devine personal”.
El a adăugat: „Motivul pentru care am pornit muzeul a fost oarecum lipsa de educație cu privire la moarte în societatea noastră, caracterul tabu și curiozitatea pe care o are.
„Am vrut să educăm oamenii”
„Sursa începe prin a ajunge la un criminal în serie și a-l întreba dacă ar fi interesat să doneze ceva, pentru că nu poate face profit sau să-și vândă lucrurile.”
„Apoi începi să-i intervievezi. Corespondența va începe cu donația și va merge de acolo”, a spus el.
În plus, ei participă la licitațiile poliției pentru a vedea dacă există o afacere ciudată și neobișnuită de făcut.
În ciuda tuturor expozițiilor bizare și a subiectelor întunecate, muzeul este, în cele din urmă, un loc de învățare și chiar de distracție.
Healy a adăugat: „Acesta este un loc în care poți fi înfiorător și nu poți fi judecat pentru asta.”
Probabil știai deja că inteligența artificială poate crea imagini pe baza solicitărilor de text.
Oamenii de știință au dezvăluit o galerie de imagini pe care tehnologia le poate produce prin citirea activității creierului uman.
Noul algoritm, alimentat de inteligență artificială, a reconstruit aproximativ 1.000 de imagini, inclusiv un ursuleț și un avion, din aceste scanări ale creierului, cu o precizie de 80%.
Cercetătorii de la Universitatea din Osaka au folosit modelul Stable Diffusion, inclus în DALL-E 2 de la OpenAI, care poate crea orice imagine pe baza intrărilor de text.
Echipa le-a arătat participanților seturi individuale de imagini și a colectat scanări de imagini de rezonanță magnetică funcțională, pe care AI le-a decodat apoi.
Oamenii de știință au alimentat activitatea creierului de la patru participanți la studiu. Software-ul a reconstruit apoi ceea ce a văzut în scanări.
„Arătăm că metoda noastră poate reconstrui imagini de înaltă rezoluție cu fidelitate semantică ridicată, din activitatea creierului uman”, a spus echipa, în studiul publicat în bioRxiv.
„Spre deosebire de studiile anterioare de reconstrucție a imaginii, metoda noastră nu necesită pregătire sau reglare fină a modelelor complexe de învățare profundă”, s-a menționat, de asemenea.
Inteligența artificială îți „extrage” informații din creier
Algoritmul extrage informații din părți ale creierului implicate în percepția imaginii, cum ar fi lobii occipital și temporal, conform lui Yu Takagi, care a condus cercetarea.
„Interpretăm cantitativ fiecare componentă dintr-o perspectivă neuroștiințifică prin maparea componentelor specifice în regiuni distincte ale creierului.
Prezentăm o interpretare obiectivă a modului în care procesul de conversie de text în imagine implementat de un model de difuzie latentă încorporează informația semantică exprimată de textul condiționat, menținând, în același timp, aspectul imaginii originale”, se mai arată în comunicat.
Participanților li s-a arătat o imagine, iar AI-ul a colectat activitatea creierului, pe care apoi a decodificat-o și a reconstruit imaginea.
Așadar, iată că filmele SF devin, pe zi ce trece, realitate. În consecință, pe viitor s-ar putea să fim puși în postură de a avea grijă ce gândim în imediata apropiere a vreunui device.
Transumanismul are scopuri înalte, dar un trecut tulbure. Îndrăznim să încercăm sau suntem deja acolo?
Transumanismul le oferă oamenilor unul dintre cele mai înalte obiective propuse vreodată: prin știință și tehnologie, deținem puterea de a ne turbo-încărca simțurile, de a ne edita fragilitățile biologice, de a îmbina mințile cu computerele și de a ne perfecționa corpurile cărnoase până la punctul în care devenim ceva care este dincolo de uman – poate ceva aproape de Dumnezeu. Nietzsche ar fi ca un copil într-un magazin de dulciuri.
În deceniile trecute a fost chestii de science fiction, dar ne apropiem cu pași repezi de un punct în care multe dintre aceste vise futuriste ar putea deveni realitate: CRISPR a făcut editarea genelor mai ușoară ca niciodată; decalajul dintre creierul uman și computere se reduce; robotica nu a fost niciodată mai bună; înțelegerea noastră despre îmbătrânirea biologică continuă să crească.
Adevărata întrebare, însă, este dacă ar trebui să ne lansăm într-un plan atât de îndrăzneț?
Transumanismul prezintă o viziune optimistă asupra viitorului în care oamenii se pot îmbunătăți prin extinderea radicală a duratei de viață umane, eradicarea bolii și eliminarea durerii.
Vrei să alergi ca Usain Bolt? Asta nu este nimic pe care editarea genelor și robotica nu ar putea gestiona. Vrei să posezi una dintre cele mai mari minți din istorie? Poate că o interfață computer-creier ar realiza asta.
Este un termen nebulos care se bazează adesea pe ipotetic, bazându-se pe tot felul de domenii științifice, de la inteligența artificială (AI) și robotică la biotehnologie și explorarea spațiului. Cu toate acestea, o disciplină pe care transumanismul o atinge frecvent – și chiar din care s-a născut – este genetica.
Începuturile tulburi ale devenirii dincolo de om
Termenul de transumanism („trans” care provine din cuvântul latin pentru „dincolo”, „peste” sau „dincolo”) a fost inventat pentru prima dată de biologul evoluționist Julian Huxley, nepotul lui Thomas Henry Huxley, un gigant al științei victoriane care a devenit cunoscut ca „Buldogul lui Darwin” pentru susținerea sa înflăcărată a teoriei evoluției prin selecție naturală.
Fratele și confidentul apropiat al lui Julian a fost Aldous Huxley, autorul cărții Brave New World, un roman care ilustrează în mod viu o lume viitoare în care totemurile științei, tehnologiei și eficienței au creat o distopie sumbră.
Julian a scris pentru prima dată termenul în anii 1950, dar teme care ar fi acum considerate transumaniste au apărut în gândurile sale cu mult înainte de al Doilea Război Mondial. El a susținut credința că omenirea deține un potențial aparent nelimitat, dar era zădărnicită de slăbiciunile intrinseci care se împletiseră în natura noastră. La fel ca orice altă fiară de pe această planetă, putem fi ignoranți, slabi și îmbătrânim.
El credea că era datoria progresului științific să se rupă de aceste lanțuri și să obțină „realizarea deplină a posibilităților omului”. În mintea lui, evoluțiile științifice ale modernității îi făcuseră pe oameni „directorul executiv al celei mai mari afaceri dintre toate, afacerea evoluției” – și era o oportunitate care avea o posibilitate imensă.
„Am terminat destul de bine explorarea geografică a pământului; am împins explorarea științifică a naturii, atât fără viață, cât și vie, până la un punct în care contururile sale principale au devenit clare; dar explorarea naturii umane și a posibilităților ei abia a început. O vastă Lume Nouă de posibilități neexplorate îl așteaptă pe Columb”, a scris el în 1957.
Huxley a crezut că etapele inițiale ale acestui lucru ar putea fi realizate prin educație și îmbogățire socială. Cu toate acestea, ca multe „minți mari” din secolele XIX și XX, el a devenit din ce în ce mai interesat de eugenism; un concept care se referă la schimbarea calității genetice a populației umane prin eliminarea variantelor nedorite din fondul genetic.
Din 1959 până în 1962, a fost președinte al Societății Britanice de Eugenism. Când compară modul în care fermierii își cresc animalele pentru a încuraja anumite caracteristici, cum ar fi pulpele de carne, Huxley s-ar întreba de ce nu se poate obține același lucru în stocul uman.
Deși a susținut cu tărie dreptul de existență a celor considerați inapți, el credea că o modalitate de a obține o populație puternică este încurajarea oamenilor din „clase de mijloc profesionale” să aibă copii.
În mintea lui, ar fi posibil să ridice calibrul populației umane la niveluri mai înalte prin inginerie socială. La fel ca la creșterea găinilor, societatea ar putea crea un stoc de oameni până la punctul în care acestea devin dincolo de oameni.
Imaginația lui Huxley a fost oarecum limitată de înțelegerea științifică a timpului său. Când Huxley scria despre transumanism în anii 1950, structura tridimensională a ADN-ului tocmai fusese identificată și aveau să mai treacă două decenii până când oamenii de știință au început să se joace serios cu ideea ingineriei genetice.
Cu tehnologia actuală, totuși, ar putea fi posibil să mergem și mai departe pe calea pe care Huxley a început să o croiască.
Visul transumanismului este deja realitate?
Prin ingineria liniei germinale umane, este posibil să modifici ADN-ul unui popor în așa fel încât schimbarea să fie o parte fundamentală a genomului lor și chiar să fie transmisă copiilor lor.
Legalitatea ingineriei liniei germinale umane diferă în lume. Deși este complet interzis în Uniunea Europeană, este interzis doar cu utilizarea finanțării federale în Statele Unite. Acest lucru este chiar înainte de a lua în considerare câmpul minat al dilemelor etice și morale care înconjoară această ispravă.
Cu toate acestea, există pretenții că acest lucru a devenit deja realitate. În noiembrie 2018, biofizicianul chinez He Jiankui a susținut că a creat primii copii umani modificați genetic, Lulu și Nana.
Folosind CRISPR, el a editat genomurile gemenilor atunci când erau embrioni, dotându-i cu protecție genetică împotriva HIV, țintind o genă, CCR5, care codifică o proteină pe care virusul o folosește pentru a deturna celulele. Copiii au avut efectiv protecție supraomenească împotriva unei boli care a ucis zeci de milioane de oameni.
Incidentul a stârnit indignare și șoc în întreaga lume. El a fost zugrăvit ca un om de știință nebun în mass-media și nenumărate fluxuri de oameni de știință au susținut că acest comportament a fost nesăbuit, profund lipsit de etică și chiar criminal.
O mare parte din aceasta s-a bazat pe întrebările științifice fără răspuns care au înconjurat afacerea. Acesta este un teritoriu necunoscut și nu se știe cu adevărat modul în care ingineria liniei germinale a embrionilor le-ar putea afecta sănătatea și bunăstarea mai largă, darămite generațiile de mai jos. Dincolo de problemele științifice și medicale, a deschis o cutie a Pandorei cu întrebări etice și morale.
Minunata Lume Nouă
În timp ce puțini ar susține că protecția genetică împotriva HIV este un lucru rău, cum facem aceste distincții între „bine” și „răi” când vine vorba de utilizarea acestei tehnologii? Ce trăsături umane sunt „normale” și care pot fi considerate o dizabilitate sau o tulburare? Chiar dacă lumea este de acord cu aceste distincții, ce ne împiedică să ne amestecăm cu alte trăsături, cum ar fi inteligența, aspectul frumos sau abilitatea atletică?
Apoi vine problema modului în care această tehnologie este distribuită. Cel puțin pe termen scurt, este probabil doar cei privilegiați, bogați și cei născuți pe zonele potrivite ale Pământului se vor putea bucura de roadele acestei dezvoltări. Chiar și într-o lume în care editarea genetică este prolifică, ar putea face lumea să accepte mai puțin oamenii care sunt diferiți?
Toate aceste întrebări sunt fundamental de ce eugenismul este atât de respins astăzi. Până în a doua jumătate a secolului al XX-lea, eugenismul a ajuns să fie considerat pe scară largă ca imoral și lipsit de etică, cu atât mai puțin eronat din punct de vedere științific.
Atât de mult, oricine cochetează cu idei transumaniste ar susține fără îndoială vehement că mișcarea este extrem de diferită de eugenism. La urma urmei, transumanismul nu implică doar genetică, ci și inteligența artificială, informatică, robotică, neuroștiință, biomedicină și tot felul de domenii științifice de viitor.
Este cu siguranță posibil ca viitorul să utilizeze orice progres științific pentru a maximiza sănătatea publică și fericirea, minimizând în același timp inegalitățile și suferința. Dacă acest lucru merge suficient de departe, poate că am putea considera în cele din urmă specia noastră ca fiind diferită de Homo sapiens care a creat picturi rupestre și a vânat mamuți.
Cu toate acestea, aceste tehnologii nu există în vid și, ori de câte ori sunt utilizate, vor rămâne strâns legate de normele sociale ale zilei. Dacă aceasta este o călătorie pe care suntem dispuși să o facem, trebuie să fim atenți.
Cele mai recente camere digitale se laudă cu rezoluții din ce în ce mai mari, performanțe mai bune în condiții de lumină scăzută, focalizare inteligentă și reducere a tremurului – aceste caracteristici sunt integrate chiar în smartphone-ul tău.
Chiar și așa, unii tineri din generația Z optează pentru camere digitale de la începutul anilor 2000, adică dintr-o perioadă în care nu erau născuți ori erau destul de mici.
Industria camerelor foto digitale, în ansamblul ei, se confruntă cu o renaștere. Anterior, veniturile din industrie au atins vârful în 2010 și s-au redus anual până în 2021. Apoi au înregistrat o nouă creștere în 2022 și se preconizează că va continua să crească în următorii ani.
Nostalgia poate fi o strategie eficientă în a face față unor vremuri de schimbare și tulburare socio-economică.
Ce legătură are tehnologia cu alegerile celor din generația Z
De ce adoptă oamenii o tehnologie, în detrimentul alteia? Conform a ceea ce oamenii de știință numesc modelul de acceptare al tehnologiei, se iau în considerare două aspecte majore atunci când oamenii aleg o tehnologie: utilitatea ei percepută și ușurința de utilizare.
Dar, cu siguranță există și alte considerente, în special pentru tehnologiile personale. Oamenii aleg unele tehnologii pentru felul în care contribuie la dezvoltarea propriei persoane.
Cu alte cuvinte, aleg formate și tehnologii care îi vor ajuta să fie mai prezenți și mai atenți la ceea ce fac, în timpul experienței.
Relația unei persoane cu tehnologia începe cu o practică centrală, dar se extinde treptat până când devine parte importantă a vieții sale.
Astfel, tehnologia, indiferent de ce domeniu este legată ea, devine un mod cheie prin care oamenii își pot discerne valorile și pot face alegeri care susțin și întruchipează mai bine principiile pe care le vizează, în contextul explicat.
Nici nu-i neaparat de mimrare că utilizarea unei camere digitale de sine stătătoare îmbunătățește imediat semnificația unei experiențe, care este despre exercitarea alegerii – în ziua de azi majoritatea oamenilor nu dețin deloc o cameră foto, ci doar își folosesc smartphone-ul din dotare.
Camerele digitale permit, de asemenea, prezența: camera foto nu îți dă notificări, nu te deranjează și servește strict unui singur scop: acela de a fotografia. Asta este valabil pentru orice cameră foto care face doar un singur lucru.
Camerele vechi, în special, au un set de calități care îi ajută pe utilizatori să dobândească un anume sens în viață.
În primul rând, calitatea imaginii este mai slabă, iar acest lucru este un plus, oricât de absurd ar suna.
Pe rețele de socializare, fotografiile care sunt postate online sunt mai puțin despre precizie și mai mult despre împărtășirea experiențelor și a poveștii din spate. Totuși, momentul creării unei fotografii poate fi o poveste, în sine.
După cum scrie teoreticianul expert în rețele de socializare, Nathan Jurgenson, în cartea sa „The Social Photo”, „Ca mediu, fotografia socială devine un mijloc important de a experimenta ceva care nu poate fi reprezentat ca imagine, ci ca proces social”.
Pe măsură ce o persoană alege ce fotografii să partajeze și cum să le editeze, ea își exprimă valorile și își dezvoltă sentimentul de stimă de sine.
Într-o oarecare măsură, filtrele foto pentru smartphone-uri permit o parte din această expresivitate, dar camerele digitale vechi produc diferite tipuri de efecte vizuale și nu dispun de funcțiile automate concepute pentru a profesionaliza aspectul fiecărei imagini.
Camerele foto mai vechi vin „la pachet” cu mai multe provocări, iar acesta este un lucru bun, se pare
Camerele foto mai vechi introduc, de asemenea, provocări în transmiterea imaginilor pe rețelele sociale. Ele necesită cabluri, software și mai mulți pași pentru a transfera imaginile.
Este, practic, departe de situația unei imagini la un click distanță sau chiar de inteligența artificială.
Ceea ce înseamnă că fotografierea implică mult mai multe activități dincolo de simpla fotografiere. Fotografia devine o parte mai mare a vieții cuiva.
Cercetările privind designul semnificativ arată că oamenii formează atașamente mai puternice față de produse atunci când trebuie să facă mai multe alegeri sau să se implice mai mult.
Altfel spus, cei din generația Z vor să se implice mai mult, de vreme ce s-au născut și au crescut deja în era „point, shoot & post”.
În ultimii ani, criticii au deplâns ruptura instituțiilor sociale și transformarea platformelor digitale în locuri care servesc doar ca vehicule pentru a vinde reclame și a colecta date de la utilizatori.
În timpul pandemiei, viața însăși a amenințat să devină digitală, cu tot hype-ul din jurul metaversului.
Evident, o soluție pentru a trăi bine în viitorul apropiat este să identifici locurile în care poți crea, astfel încât să nu simți că mergi la mila algoritmilor și a capriciilor Big Tech.
Toate generațiile de oameni funcționează la fel, diferă doar tehnologia aleasă
În concluzie, un motiv esențial pentru care, sub nicio formă, n-ai să vezi pe cineva mai mare ca vârstă că va dobândi o pasiuni mistuitoare pentru camerele foto compacte este pentru că acea persoană, cel mai probabil, a avut deja ocazia să folosească o astfel de „săpunieră” la vremea ei.
În mod evident, noi, cei mai „bătrâni”, nu avem cum să fim impresionați de ele, de vreme ce le-am folosit obligat-forțat, în urmă cu ceva ani.
Pe de altă parte, generația Z le poate vedea ca pe niște apanaje ale nostalgiei îndreptate spre vremuri pe care nu au apucat să le trăiască.
Ceea ce cred cu tărie este că toate generațiile sunt la fel și, în definitiv, se comportă la fel, doar că motivul nostalgiei lor se reflectă printr-o altă generație tehnologică.
Dacă Gen Z preferă săpunierele „vintage”, cei din generația milenialilor vor opta mereu spre a-și satisface nostalgia colecționând camere foto pe film care erau folosite de fotografi cu mult timp înainte ca ei să se nască.
La rândul lor, acei fotografi rareori vor aprecia camerele pe film, întrucât sunt deja sătui de tehnica fotografică pe care au apucat să o vadă și experimenteze cu ochii și mâinile lor.
În consecință, nu vorbim neaparat despre vreo calitate extraordinară a vreunei tehnologii, indiferent dacă este vorba despre „săpuniere” sau camere pe film cu burduf, ci despre o componentă pur psihologică a omului orientat spre artă și tehnologie, în sine.
Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie – cum ar spune o veche vorbă românească.
În noaptea dintre 12 și 13 martie au avut loc Premiile Academiei de Film, cunoscute și drept „Premiile Oscar”, după numele statuetei aurii oferită drept premiu pentru câștigători.
Printre filmele care au fost premiate se numără Everythin, Everywhere all at Once, The Whale, All Quiet on the Western Front și Top Gun: Maverick. Multe dintre acestea sunt disponibile deja de urmărit pe platformele de streaming.
Iată care au fost câștigători ai Premiilor Oscar 2023
Cel mai bun film – Everything Everywhere All At Once
Cel mai bun regizor – Daniel Kwan și Daniel Scheinert, Everything Everywhere All At Once
Cel mai bun actor într-un rol principal – Brendan Fraser, The Whale
Cea mai bună actriță într-un rol principal – Michelle Yeoh, Everything Everywhere All At Once
Cel mai bun actor într-un rol secundar – Ke Huy Quan, Everything Everywhere All At Once
Cea mai bună actriță într-un rol secundar – Jamie Lee Curtis, Everything Everywhere All At Once
Cel mai bun scenariu adaptat – Women Talking (Sarah Polley)
Cel mai bun scenariu original – Everything Everywhere All At Once (Daniel Kwan & Daniel Scheinert)
Cea mai bună cinematografie – All Quiet on the Western Front (James Friend)
Cel mai bun scurt metraj – „An Irish Goodbye”
Cel mai bun film de animație – Guillermo del Toro’s Pinocchio
Cel mai bun scurt metraj animat – „The Boy, the Mole, the Fox, and the Horse”
Cele mai bune costume – Black Panther: Wakanda Forever (Ruth Carter)
Cea mai bună coloană sonoră originală – All Quiet on the Western Front (Volker Bertelmann)
Cel mai bun sunet – Top Gun: Maverick
Cel mai bun cântec original – „Naatu Naatu,” RRR (Music by M.M. Keeravaani; Lyric by Chandrabose)
Cel mai bun film documentar – Navalny
Cel mai bun scurt metraj documentar – „The Elephant Whisperers”
Cea mai bună editare de film – Everything Everywhere All At Once
Cel mai bun lung metraj internațional – All Quiet on the Western Front, Germany
Cel mai bun machiaj și coafură – The Whale
Cel mai bun design de producție – All Quiet on the Western Front
Cele mai bune efecte speciale – Avatar: The Way of Water
Pe ce platforme de streaming poți urmări filmele câștigătoare
Astfel, Everyting Everywhere All At Once pleacă acasă drept marele câștigător din 2023, cu premii pentru cel mai bun film, cea mai bună regie, cei mai buni actori în categoriile pentru care a fost nominalizat, cel mai bun scenariu și cea mai bună editare de film. În total, a câștigat 7 din cele 11 nominalizări la care se încadra. În România, filmul poate fi urmărit pe platforma de streaming Voyo.
Un alt mare câștigător, All Quiet on the Western Front, este disponibil pe Netflix, alături de RRR, filmul indian care a câștigat premiul pentru cea mai bună melodie, și animația Pinocchio a lui Guillermo del Toro.
Black Panther: Wakanda Forever este deja pe Disney+. Avatar The Way of Water i se va alătura foarte curând pe Disney+, începând cu 28 martie.
Top Gun: Maverick este disponibil pe cel mai nou serviciu lansat în România, SkyShowtime, care încă are oferta de reducere la jumătate din preț pe viață.
Din păcate, The Whale, un alt mare câștigător încă nu a fost lansat în România, nici în cinematografe, nici pe servicii de streaming.
Când nimeni nu mai credea că Microsoft ar putea sparge dominația Google pe segmentul motoarelor de căutare, Chat GPT a transformat serviciul de căutare Bing într-o alegere populară.
Dezvoltat în parteneriat cu Open AI, chatbot-ul bazat pe inteligență artificială a scos Bing Search din anonimat, practic peste noapte.
Yusuf Mehdi, vicepreședintele corporativ al Microsoft și directorul de marketing pentru consumatori, a dezvăluit statisticile lui Bing într-o postare pe blog. În mod special, Mehdi a subliniat că o treime dintre persoanele care au accesat programul Bing preview, o versiune limitată a viitorului său motor de căutare, sunt utilizatori complet noi pentru Bing.
Microsoft interpretează acest aspect ca pe o „validare” a argumentului cum că motoarele de căutare trebuie reinventate, respectiv, o confirmare a modului în care interacțiunea bazată pe dialog în limbaj natural, punând întrebări și primind răspunsuri concrete pe tema aleasă, reprezintă cu adevărat viitorul.
Totuși, încă nu nu este cazul de ne hazardăm vorbind despre detronarea rivalului Google Search. Chiar și rămas în urmă cu tehnologiile emergente, acesta numără de cel puțin 10 ori mai mulți utilizatori activi, în fiecare zi. „Este o cifră notabilă și, totuși, suntem pe deplin conștienți că rămânem un jucător mic, mic, cu o singură cifră”, a spus Mehdi pe blog.
În plus față de aceste statistici, Microsoft spune că utilizarea Bing pe mobil a crescut și ea, datorită lansării noii aplicații Bing, care a dus la o creștere de 6 ori a utilizatorilor activi zilnic.
Compania intenționează să-și includă noile tehnologii AI în cât mai multe produse și servicii. Astfel, Microsoft organizează pe 16 martie un eveniment al cărei temă este viitorul muncii cu AI, unde probabil că vor fi detaliate noi inovații AI rezervate pentru utilizatorii Microsoft Office.
Wing, o subsidiară Alphabet (compania din spatele Google), anunță planuri pentru dezvoltarea unei rețele capabilă să livreze milioane de comenzi în timp record, folosind drone zburătoare controlate de inteligență artificială.
Tehnologia este testată deja la scară redusă în Logan City, din Australia, Wing livrând până la 1000 de colete pe zi. În loc de containere Easybox alimentate manual de operatorii serviciilor de curierat, coletele sunt lăsate în spații de livrare special amenajate, dronele complet automatizate zburând către fiecare locație de livrare pe trasee prestabilite.
Reprezentanții companiei susțin că au extins deja programul de testare și în suburbia Lusk a capitalei irlandeze Dublin, rămânând să includă și alte locații din Marea Britanie. Dar mai întâi trebuie depășit obstacolul discuțiilor de reglementare a livrărilor cu drone, purtate cu reprezentanții Civil Aviation Authority.
Potrivit CEO-ului Adam Woodworth, sistemul de livrări asigurat cu drone autonome va semăna mai mult cu o rețea eficientă de date, decât cu un serviciu tradițional de curierat. Exceptând condițiile meteo potrivnice, ar trebui să fie eliminate complicațiile legate de traficul urban la ore de vârf, timpul pierdut cu livrarea coletului la ușă.
În primă etapă, serviciul este centrat servicii de livrare constrânse de timp, precum mâncare gata preparată, cafea gata de consumat, legume proaspete și alte alimente care se încadrează în tiparul cumpărăturilor zilnice. Fiind vorba de un proiect pilot, clienții nu sunt taxați suplimentar pentru livrările ultra-rapide realizate cu ajutorul dronelor.
De altfel, compania finanțată de Google nu lasă niciun indiciu concret cu privire la costurile reale, sau nivelul de la care o livrările cu drone ar putea deveni profitabile într-un scenariu real de exploatare comercială.
La fel ca în cazul serviciilor de taxi fără șofer, operațiunile sunt supravegheate dintr-un centru de control, operatori special antrenați putând interveni în orice moment pentru corectarea situațiilor neprevăzute.
A trecut un an de când serviciul de streaming HBO Max a fost lansat în România.
În acest timp am avut parte de mai multe seriale, originale și filme recente pe acest serviciu, iar JustWatch a realizat clasamentul celor mai populare filme și seriale urmărite de utilizatorii serviciului din România.
Se pare că filmele recente, apărute pe HBO Max la scurt timp după ce au fost distribuite în cinematografe, au fost cele mai urmărite, iar serialele de top produse de HBO au rămas în topurile preferințelor.
Care au fost cele mai urmărite filme de pe HBO Max în primul an de disponibilitate în România
Se pare că publicul din România care folosește HBO Max este mare fan filme cu supereroi, întrucât primele două poziții ale clasamentului JustWatch sunt ocupate de The Batman, cel mai recent film cu eroul DC Comics, iar cel de-al doilea loc este ocupat de Spider-Man: No Way Home, cel mai recent film cu Spider-Man din universul Marvel. Mai mult, pe locul al patrulea avem Black Adam, un alt film cu supereroi.
Printre filmele preferate de fanii HBO Max se numără și Dune, Uncharted, Elvis sau Ghostbusters: Afterlife. Iată clasamentul
The Batman
Spider-Man: No Way Home
Don’t Worry, Darling
Black Adam
Dune: Part One
Uncharted
Elvis
X
Ghost Busters: Afterlife
Lost City
Cele mai urmărite seriale pe HBO Max în România
La capitolul seriale, fanii HBO par mai degrabă să fie și gameri, întrucât pe prima poziție se află serialul The Last of Us, care va difuza ultimul său episod chiar luni, pe 13 martie. Acest serial a fost chiar mai popular printre români și decât House of the Dragon, serialul din universul Game of Thrones, care a fost totuși pe locul al doilea.
Alte seriale populare au fost chiar Game of Thrones, Handmaid’s Tale, Sherlock, Euphoria și The Walking Dead. Iată clasamentul preferințelor românilor: