Mario + Rabbids: Sparks of Hope preview: strategia turn-based se întoarce în Mushroom Kingdom

Mario + Rabbids: Sparks of Hope preview: strategia turn-based se întoarce în Mushroom Kingdom

Nintendo Switch se bucură în toamna aceasta de o selecție de jocuri foarte atractivă, iar Mario + Rabbids Sparks of Hope a devenit rapid unul dintre cele mai așteptate jocuri pentru această platformă pentru mine.

Asta pentru că am avut ocazia să joc aproximativ două ore din noul joc în cadrul unei sesiuni de hands-on, iar la finalul sesiunii cu greu m-am dezlipit de joy-cons pentru a pleca să scriu acest articol. Ubisoft și Nintendo reiau parteneriatul care a adus acum cinci ani unul dintre cele mai bune jocuri pentru Switch, iar noul titlu pare să reprezinte o evoluție semnificativă față de formula originală.

Ubisoft și Nintendo se aliază din nou pentru o aventură tactică în mash-up-ul Mario + Rabbids

Kingdom Battle, primul titlu Mario + Rabbids, a demonstrat că o combinație a celor două licențe Ubisoft și Nintendo sunt o combinație perfectă, iar un titlu de strategie turn-based în stilul XCOM se potrivește perfect în Mushroom Kingdom. Titlul original avea însă anumite limitări, în special pe partea de poveste și gameplay, iar noul titlu încearcă, pe cât posibil să le rezolve, cu o nouă formulă. Noul joc este mai mare, mai „strălucitor” și oferă o libertate mai mare în lupte.

Am putut juca întregul intro al jocului, o mare parte din prima „planetă” și partea de început din a doua planetă. Dacă va fi folosită formula Mario, ne putem aștepta la mai multe planete, probabil spre 8 și poate și la câteva zone secrete. Ubisoft nu a confirmat însă acest lucru, însă îmi permit să speculez pe baza experienței cu titlurile Mario din trecut.

MRSH_SCREEN_BADWEATHER_220922

Povestea pare ceva mai dezvoltată decât în trecut, partea de început fiind plină de dialoguri între personaje, multe dintre ele cu voci, ceva ce nu prea vedem în jocurile cu Mario.

La fel ca în jocurile Nintendo, Mario, Luigi sau Peach nu vor avea voci complete pentru replicile lor, ci doar onomatopee, sau mici replici celebre precum „Lets-a go”, însă versiunile lor „Rabbid” vorbesc ceva mai mult decât m-aș fi așteptat. Cel mai „vocal” personaj este însă „Beep-O”, ghidul personajelor, care a debutat în originalul Kingdom Battle.

Nu ar trebui să ne așteptăm la o poveste extrem de complexă de la noul Sparks of Hope, însă din ceea ce am văzut momentan, se pare că universul Mario + Rabbids se „lovește” de universul pe care l-am văzut ultima dată în seria Mario Galaxy de pe Wii, cu planete și… titularele „Sparks”. Acestea sunt o combinație între Lumas, lunile din Galaxy și un Rabbid, având aspectul clasic cu ochi „bulbucați” ai iepurilor de la Ubisoft.

Pe lângă faptul că aceste Sparks sunt obiectivul principal al echipei lui Mario, fiind necesari ca un soi de combustibil pentru a putea călători spre cât mai multe planete, Sparks sunt și o parte importantă a sistemului de luptă, fiecare personaj putând echipa câte un Spark pentru acces la abilități speciale.

Acestea sunt legate în special de elemente, precum apă, foc, gheață, etc., putând adăuga astfel de elemente atacurilor sau putând afecta inamicii pentru turul respectiv.

Am fost plăcut surprins de secvențele cinematice din joc, care sunt realizate într-un stil amuzant. Jocul este plin de umor, cu glume, umor de situație și chiar puțin „cringe” pe alocuri, însă totul pare să fie foarte intenționat, scenariștii punând aceste elemente laolaltă intenționat.

Explorarea este mai „liberă”, mediile de joc mai mari și mai detaliate

Explorarea planetelor se face într-un soi de „overworld” pe care party-ul este liber să-l exploreze. Desigur, pot apărea diverse obstacole, care sunt de obicei distruse în urma continuării firului narativ, pot fi descoperite puzzle-uri sau zone ascunse, iar în anumite puncte cheie sunt plasate misiunile principale și cele secundare. Lumile explorabile sunt semnificativ mai mari și mai detaliate în Sparks of Hope decât în Kingdom Battle, iar personajele pe care le întâlnești pe parcurs sunt ceva mai dezvoltate decât în trecut.

Am întâlnit și câteva puzzle-uri destul de complexe, în comparație cu ceea ce am văzut în titlul anterior. Rezolvarea lor condiționa progresul în poveste, iar anumite quest-uri secundare pot fi descoperite la întâmplare prin explorare și pot aduce bonusuri semnificative dacă sunt duse la bun sfârșit.

Iar party-ul este acum mult mai liber. În primul joc, echipa era compusă din trei personaje, dintre care unul era obligatoriu Mario. Practic, puteai schimba doar cele două „ajutoare” ale acestuia, lucru care limita mult opțiunile tactice în joc. Acum, jocul pornește cu un party de două personaje, care pot fi oricare dintre cele pe care le ai disponibile, Mario putând fi trecut în plan secund în favoarea altor personaje.

Pentru început ai la dispoziție personaje precum Mario, Luigi și Peach, alături de versiunile lor Rabbid, însă pe parcurs întâlnești și alte personaje, unele complet originale pentru Mario + Rabbids, iar altele clasice din repertoriul Nintendo.

MRSH_SCREEN_MERCHANT_220922

Desigur, fiecare personaj în parte reprezintă o „clasă”, cu abilități și arme proprii, iar fiecare personaj în parte se bucură de un skill tree propriu. Din fericire, toate personajele cresc în nivel simultan, deci nu trebuie să faci „grind” cu personajele pe care nu prea le-ai folosit pentru a le aduce la același nivel cu celelalte.

Astfel, ai libertatea în orice moment să schimbi party-ul pentru a încerca noi strategii. Am jucat în principal într-un party în care îi aveam pe Mario, Rabbid Peach și Rabbid Luigi, iar aceasta mi-a oferit o flexibilitate destul de mare.

Mario rămâne un „pistolar” veritabil, având la dispoziție cele două pistoale din primul joc, care pot trage în două ținte diferite, cât și skill-ul de „overwatch”, care atacă automat personajele care se mișcă în raza sa. Rabbid Peach era „heavy-ul”, care poate să tragă cu artilerie peste „cover”, în timp ce Rabbid Luigi aruncă un frisbee care poate să sară din inamic în inamic.

Luptele s-au schimbat, oferind mai multe oportunități tactice

Luptele sunt similare în termeni de mecanică, adică fiecare echipă poate să atace sau să se miște tot pe tururi, însă acum nu mai ești limitat la o grilă cu pătrățele. Mișcarea personajelor este complet liberă în zona de acțiune pe care o are fiecare, oferind ceva mai multă flexibilitate în abordări. De asemenea, apare dash-ul, care este un atac melee „gratuit” pe care îl poți face inamicilor.

Practic, poți ieși din cover, ataca prin dash și te poți întoarce în cover fără să îți treacă rândul cu personajul respectiv. Apoi, protejat de un perete, într-o poziție strategică, poți ataca inamicii.

Desigur, poți face asta cu toate personajele, iar unele pot face dash de mai multe ori per rând. Mai mult, dacă inamicii sunt aliniați, precum seturile de câte trei Goombas pe care i-am văzut în lupte, dacă este atacat primul, toți primesc damage.

Mario + Rabbids combat

Față de XCOM sau alte titluri tactice de acest gen, Mario + Rabbids Sparks of Hope este mult mai abordabil fiind implicate mai puține probabilități și având o structură mai puțin rigidă a luptelor. Totuși, nu ar trebui să credeți că acesta este strict un joc pentru copii.

Am avut posibilitatea de a alege nivelul de dificultate la începutul jocului și am ales dificultatea „normală”, având la dispoziție și una „lejeră” pentru a parcurge povestea, dar și una „grea”, pe care probabil ar trebui să o încerce cei care au ceva experiență cu jocul. Poate pentru o parcurgere secundară.

Sugerez să mergeți pe cea normală, întrucât dificultatea nu este deloc scăzută. Primul (și singurul) Boss Battle pe care l-am întâlnit în joc, la sfârșitul primei planete, mi-a dat bătăi mari de cap, reușind cu greu să câștig lupta cu un singur personaj rămas și cu bara de viață la minimum. Desigur, luptele speciale au și câte un „gimmick” pe care îl poți exploata, însă AI-ul din Sparks of Hope nu te va menaja prea mult.

mario + Rabbids boss

De altfel, atunci când am ajuns pe cea de-a doua planetă, cu tematică de iarnă, luptele s-au dovedit a fi mult mai complexe. Acestea erau mai lungi, iar câmpul de luptă mult mai complex. La un moment dat erau de două ori mai mulți inamici pe hartă decât membrii party-ului meu de trei, și, cumva trebuia să fac față atacurilor și să și câștig.

Din păcate, după una dintre cele mai grele lupte, care a durat lejer vreo 15 minute, a expirat și timpul pe care l-am avut alocat în cadrul acestui preview.

Nu pot să ofer un verdict asupra jocului, întrucât am parcurs doar o mică parte din el, iar build-ul pe care l-am încercat era un beta, pe o consolă de dezvoltare. Bug-uri nu am întâlnit, jocul fiind într-o stare destul de bună, dar asta era de așteptat, având în vedere că se lansează peste doar câteva săptămâni. Grafica este similară cu ceea ce am văzut în titlul original, deci nu este o evoluție majoră la acest capitol. Practic, este un joc care arată ca un titlu Mario.

Fiind un joc tactic turn-based, framerate-ul la 30 de cadre pe secundă nu este daranjant, Ubisoft preferând să creeze medii de joc cât mai „frumoase” în loc să se concentreze pe framerate-uri fluide. Ce nu am putut testa este modul „handheld”, jucând permanent Mario + Rabbids Sparks of Hope conectat la un monitor de gaming.

Cert este că Ubisoft pare să captureze din nou „magia” originalului Mario + Rabbids, noul Sparks of Hope conturând imaginea a ceea ce pare să fie următorul titlu „must have” pentru Switch în 2022. Rămâne de văzut în versiunea finală dacă jocul va reuși să păstreze avântul pe care am l-am întâlnit până acum în partea de început.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.