Anunțat inițial ca un mare proiect al UE, planul de cooperare militară între statele membre se confruntă cu mari probleme

Elicopter al forțelor armate germane (PESCO)
La trei ani și jumătate de când PESCO a fost lansat de liderii UE și etichetat drept un mare succes european, multe dintre proiecte sunt încă în faza de început, iar un număr semnificativ dintre acestea sunt în întârziere. Sursă foto: Getty Images

La mai bine de trei ani de când 25 de state membre ale UE și-au unit forțele și au lansat pactul european privind cooperarea militară, cunoscut sub numele de PESCO, în scopul de a consolida securitatea și apărarea blocului comunitar, majoritatea programelor încă nu au dat roade, potrivit unui document consultat de Politico Europe. 

Programul de Cooperare Structurată Permanentă (PESCO), reunește 25 de țări ale Uniunii Europene, care lucrează în grupuri mai mici la un total de 46 de proiecte comune. Proiectele acoperă domenii vaste precum spațiul terestru, maritim, aerian, spațial sau cibernetic și variază de la apărarea cu drone până la supravegherea maritimă ori instruirea serviciilor de informații.

Cu toate acestea, după trei ani și jumătate de când PESCO a fost lansat de liderii UE, multe dintre proiecte sunt încă în faza de început, iar un număr semnificativ dintre acestea sunt în întârziere.

Documentul, care reunește rapoartele privind progresul înregistrat în toate cele 46 de proiecte ale PESCO, reamintește că, în ciuda discuțiilor purtate de unii lideri și oficiali ai UE cu privire la obținerea unei „autonomiei strategice” a blocului comunitar, eforturile Uniunii Europene în domeniul militar încă mai au multe obstacole de depășit.

În documentul de 115 pagini, pregătit de secretariatul PESCO și trimis țărilor membre luna trecută, se precizează că au fost raportate întârzieri pentru 15 proiecte, în comparație cu termenele inițiale de implementare. În șase dintre cazuri, pandemia de COVID-19 este menționată ca motiv al întârzierii. În schimb, în celelalte cazuri nu se menționează niciun motiv specific.

Totodată, raportul menționează că în 14 dintre cazuri, anul în care un proiect era menit să înceapă „a fost decalat cu câțiva ani”, iar în șase dintre cazuri, anul „finașizării” a fost, de asemenea, amânat. „Niciun proiect nu este așteptat să înceapă să funcționeze mai devreme de data la care a fost programată finalizarea lui”, se mai arată în document. 

Diplomații europeni recunosc că PESCO se confruntă cu probleme. Însă unii subliniază că planul se află încă în etapele sale incipiente. De asemenea, aceștia susțin că mai importantă este direcția în care se îndreaptă PESCO decât viteza pe care o are în privința implementării proiectelor. „Ceea ce contează este că trenul a părăsit stația”, a declarat un înalt diplomat european pentru Politico. Un alt diplomat a spus că „unele dintre proiecte erau pur și simplu imature”.

Timp de decenii, UE nu a manifestat o dorință foarte mare de a se angaja în proiecte militare. De-a lungul timpului, unele țări membre au argumentat că apărarea este o chestiune care ține de guvernele naționale. Altele au susținut că UE este un proiect de pace și nu ar trebui să fie implicat în chestiuni ce țin de domeniul militar, subliniind că problemele militare și de apărare ar trebui să rămână în continuare doar responsabilitatea NATO.

La rândul lor, susținătorii unei cooperări militare mai mari a Uniunii Europene au transmis în repetate rânduri că Europa nu se poate baza întotdeauna pe SUA sau NATO și că țările membre ar putea realiza mult mai multe împreună decât lucrând la proiecte în mod independent. Totodată, ieșirea Marii Britanii din UE a înlăturat din PESCO unul dintre cele mai sceptice state în ceea ce privește o mai mare cooperare militară între membrii blocului comunitar.

PESCO reprezintă încercarea UE de a-și consolida capacitățile militare, fără a-i obliga pe toți membrii UE să ia parte la această cooperare. În plus, programul se dorește a evita suprapunerea cu NATO, o preocupare majoră manifestată în special în rândul țărilor din Europa de Est, care văd Alianța Atlanticului de Nord ca fiind crucială pentru a combate agresiunea rusă în regiune.

Administrația Biden s-a arătat mulțumită cu acest model limitat al PESCO. De altfel, poziția Casei Albe reprezintă o schimbare profundă de atitudine față de precedenta administrație. În urmă cu doar câteva luni, SUA chiar s-au alăturat unuia dintre proiectele PESCO, într-un program de mobilitate militară condus de Olanda, care urmărește să faciliteze accelerarea deplasărilor de trupe și echipamente în interiorul Europei.

Visul lui Juncker și „Frumoasa Adormită” care încă doarme

Fostul președinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a fost un mare susținător al PESCO în timpul mandatului său. Într-un discurs din iunie 2017, el a spus că a sosit momentul ca UE să înceapă să utilizeze o clauză din Tratatul de la Lisabona care „face posibil ca un grup de state membre cu aceleași idei să ducă apărarea europeană la nivelul următor”. „Este timpul să trezim Frumoasa Adormită”, declara Juncker la acea vreme.

Însă, documentul care reunește rapoartele privind progres înregistrat de PESCO evidențiază faptul că „frumusețea adormită” se trezește cu greu. Un total de 21 de proiecte sunt încă în faza de „idee”. Alte 17 sunt în faza de „incubație”, unde este definit domeniul de aplicare al proiectului. Doar opt sunt în penultima fază, cea de execuție. Niciunul nu se află în faza de „finalizare”.

În 2020, opt proiecte s-au mutat de la prima la a doua fază, iar patru s-au mutat de la a doua la a treia fază. Documentul menționează că „până în prezent nu au fost alocate resurse financiare naționale” pentru 20 de proiecte. Totuși, nu toate proiectele PESCO impun guvernelor statelor membre să ofere resurse financiare. Unele dintre proiecte, cum ar fi majoritatea inițiativelor de instruire, se bazează pe finanțarea din bugetul european.

Raportul arată, de asemenea, că oficialilor UE le este uneori greu să obțină o imagine de ansamblu adecvată a unui proiect. Spre exemplu, un proiect coordonat de Germania, EUFOR Crisis Response Operation Core, își propunea să ofere UE informații în timp util despre forțele militare care ar putea fi mobilizate pentru a răspunde la o situație de urgență. Dar, în mod ironic pentru un proiect menit să ofere planificatorilor o mai bună vizibilitate, raportul menționează că anul de finalizare a proiectului „nu este identificat”.

La rândul său, un proiect condus de Franța, numit „co-basing”, menit să ajute membrii UE să utilizeze în mod obișnuit bazele militare naționale, pare să aibă probleme serioase. Documentul privind progresul înregistrat de proiectele PESCO evidențiază că proiectul coordonat de guvernul de la Paris „are nevoie de o atenție specială sau de o examinare minuțioasă”, pentru că nu au fost alocate resurse până în prezent și nu are date țintă pentru execuție sau finalizare. Documentul subliniază că există „un interes scăzut” din partea membrilor PESCO pentru acest proiect, deoarece aceștia sunt deja angajați în activități. Se preconizează că coordonatorii proiectului iau în considerare „închiderea” sau utilizarea muncii efectuate până acum la acest proiect pentru un alt proiect din același domeniu.

Există, totuși, câteva reușite care-i încurajează pe oficialii europeni din domeniul Apărării. De exemplu, în domeniul virtual, un proiect coordonat de Lituania în scopul de a crea un „set de instrumente cibernetice comune” a fost pus în mișcare în 2020. Proiectul este susținut de un consorțiu industrial și se preconizează că acesta va fi implementat pe deplin anul viitor.

Un alt proiect care se așteaptă să dea roade în curând este un centru de comandă medicală europeană inițiat în 2019 și pe care l-a coordonat Germania. Se așteaptă ca aceasta să devină operațional anul viitor.

Într-un document de 39 de pagini privind statutul PESCO, pe care l-a coordonat Înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politici de Securitate, perspectivele sunt mai optimiste. „În ceea ce privește proiectele, tendința generală este una pozitivă. Majoritatea proiectelor PESCO continuă să se dezvolte în conformitate cu foile de parcurs”, se arată în raportul condus de Josep Borrell.

Acesta mai precizează că este important ca „statele membre participante să depună eforturi pentru a obține rezultate tangibile conform planificării”. 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.