Rusia testează o „superarmă” strategică și masează trupe la un nivel fără precedent în Arctica. Ce dezvăluie imaginile prin satelit. Torpila Poseidon 2M39

test balistic rusia
Test balistic efectuat de Rusia. Foto: Profimedia Images

Imaginile de la sateliți arată o activitate masivă a truperlor rusești în zona Arctică,  testarea unor „superarme” și încercări de securizare a unei rute navale cheie, potrivit CNN.

Rusia masează un număr fără precedent de forțe militare în Arctica și își testează cele mai noi arme într-o regiune care rămâne fără gheață din cauza încălzirii globale, în încercrea de a securiza o rută navală cheie din Asia spre Europa.

Experții și oficialii occidentali spun că sunt îngrijorați mai aes de o „superarmă” a rușilor, torpila Poseidon 2M39.

Dezvoltarea acestei torpile este făcută rapid, iar președintele Vladimir Putin a cerut să fie pus la curent cu un „stadiu cheie” al testelor în februarie. Alte teste sunt programate pentru anul acesta, potrivit relatărilor din presa rusă.

Această torpilă „invizibilă” pentru radare este alimentată de un reactor nuclear și este concepută de ruși pentru a se strecura pe lângă paza de coastă a altor țări, pe fundul mării.

Dispozitivul ar provoca unde radioactive care ar face zonele-țintă nelocuibile timp de decenii.

În noiembrie, Christopher A Ford, pe atunci secretar adjunct de stat pentru securitate internațională și neproliferare, a declarat că Poseidon este conceput pentru a „inunda orașele de coastă ale SUA cu un tsunami radioactiv”.

Experții spun că arma este „cât se poate de reală” și că este deja în curs de realizare. Șeful serviciului de informații norvegian, viceamiralul Nils Andreas Stensones, a declarat pentru CNN că agenția sa consideră Poseidon o „parte a noului tip de arme nucleare de descurajare”.

„Și se află într-o fază de testare. Dar este un sistem strategic și are o influență mult mai mare decât regiunea în care este testată în prezent, a spus Stensones, care a refuzat însă să ofere detalii cu privire la progresul testelor de până acum.

Imaginile prin satelit obținute de CNN de la compania de tehnologie spațială Maxar detaliază o acumulare continuă de echipamente și și trupe militare rusești pe coasta arctică a țării, împreună cu spații de depozitare subterane, probabil pentru Poseidon și alte arme noi de înaltă tehnologie. Sunt desfășurate acolo și bombardiere și avioane MiG31BM, ca și noi sisteme radar aproape de coasta Alaskăi.

Acumularea de trupe rusești a fost însoțită de mișcări de trupe și echipamente ale NATO și SUA. Bombardierele americane B-1 Lancer staționate în baza aeriană norvegiană Orland au finalizat recent misiuni în estul Mării Barents, de exemplu. Submarinul „invizibil” Seawolf al armatei americane a fost în august în zonă.

„Există în mod clar o provocare militară din partea rușilor din Arctica”, inclusiv refacerea vechilor baze din perioada Războiului Rece și construirea de noi facilități în Peninsula Kola, în apropierea orașului Murmansk, a spus un înalt oficial al Departamentului de Stat pentru CNN.

„Acest lucru are implicații pentru Statele Unite și aliații săi, nu în ultimul rând pentru că creează capacitatea de a proiecta putere până în Atlanticul de Nord”, a spus oficialul.

De asemenea, arme de înaltă tehnologie sunt testate în mod regulat în zona arctică, potrivit oficialilor ruși citați în mass-media de stat și oficialilor occidentali.

În noiembrie, Rusia a făcut un test al rachetei de croazieră antinavă „Zirkon”, a spus Thomas Campbell, un purtător de cuvânt al Pentagonului.

Zirkon și Poseidon fac parte dintr-o nouă generație de arme promise de Putin în 2018. Oficialii americani au luat atunci în derâdere noile arme, spunând că dezvoltarea lor e improbabilă, dar par să se apropie de realizare. Stensones a declarat pentru CNN că Zirkon are o „tehnologie nouă, cu viteze hipersonice, care face dificilă apărarea”.

Încălzirea globală a lăsat Rusia fără bariera naturală de apărare din nord, în condițiile în care întinderea de gheață din zona Arctică se micșorează într-un ritm mult mai mare decât se prevedea.

„Va fi o transformare dramatică în deceniile următoare în ceea ce privește accesul fizic” în zonă, a spus un oficial al Departamentului de Stat.

Rusia a insistat că este vorba despre demersuri „pașnice” și economice.

Dar Pentagonul este în alertă în contextul intensificării activităţilor Rusiei în Europa de Est şi Arctica, ceea ce reprezintă o nouă provocare pentru administraţia preşedintelui american Joe Biden, spun oficiali militari americani.

Comandamentul forţelor SUA în Europa a ridicat săptămâna trecută alerta până la nivelul maxim după reluarea confruntărilor între armata ucraineană şi separatiştii pro-ruşi în estul Ucrainei, ceea ce a marcat încălcarea încetării focului din iunie 2020, şi după ce forţele ruse au început să consolideze zona frontierei cu echipament militar.

Topul „științific” al celor mai frumoase 50 de clădiri din lume. Și România are un edificiu care figurează în clasament

Cladirea Chrysler
Foto: roofingmegastore.co.uk

Lumea a fost fascinată dintotdeauna de clădirile ieșite din comun, impunătoare, care îți taie respirația. Fiecare țară are astfel de clădiri și crede, poate, că ale sale sunt cele mai frumoase. Franța are Catedrala Notre Dame din Paris, Spania – Sagrada Familia, India are Taj Mahalul, Statele Unite au Casa Albă și tot așa.

Este dificil să compari însă aceste bijuterii arhitecturale. Cum să stabilești un clasament al celor mai frumoase clădiri din lume? Un site britanic s-a gândit să folosească un criteriu științific – „numărul de aur” – pentru a le compara arhitectura.

Site-ul britanic RoofingMegastore este specializat în acoperișuri și materiale de construcție și a lansat acest pariu. Este un pariu curajos, pentru că rezultatul la care a ajuns poate părea paradoxal și este contestabil din alte puncte de vedere.

Așa se face că după un calcul laborios, a reieșit că se încadrează cel mai bine acestor proporții armonioase catedrala Saint Paul din Londra, în timp ce Notre Dame din Paris este abia pe locul 46. Poate și mai surprinzător este, însă, că celebra catedrală pariziană este surclasată de o clădire din România. Hulit de mulți, considerat o construcție megalomanică și nepotrivită, Palatul Parlamentului din București ocupă locul 37 în acest clasament care, spun cei care l-au făcut, a ținut cont de un criteriu științific, nu neapărat estetic.

Ce este „numărul de aur”

Site-ul a recurs la știință, și anume la „numărul de aur” folosit în geometrie și în arhitectură. Este un număr care se numește și phi (φ) și este de forma 1,61803398875… (numărul de zecimale fiind infinit). Se consideră că acest număr este expresia armoniei și frumuseții proporțiilor în artă. L-a descoperit matematicianul grec Euclid, cu 300 de ani înainte de era noastră. El i-a dat o definiție.

Numărul de aur corespunde unui raport al unor lungimi. Ideea este că un segment se împarte în două segmente mai mici, în așa fel încât raportul dintre segmentul inițial, ca întreg, și partea cea mai mare rezultată după împărțirea lui trebuie să fie egal cu raportul dintre partea cea mai mare și partea cea mai mică a segmentului împărțit. Acest număr ar fi cel al proporțiilor ideale. Li s-a spus chiar „proporții divine” și ar fi un etalon al fumuseții. Geometric, poate fi reprezentat prin „dreptunghiul de aur”. Reprezentare grafică a dreptunghiului de aur și a formulei „numărului de aur”

Mulți dintre artiști și arhitecți s-au folosit de aceste proporții ideale în creațiile lor, inclusiv Michelangelo în celebra pictură Crearea lui Adam de pe fresca tavanului din Capela Sixtină.

Cum a fost realizat clasamentul

Site-ul britanic a analizat 100 dintre cele mai vestite opere arhitecturale ale lumii și le-a comparat dimensiunile design-ului cu proporția de aur pentru a determina cât de atractive sunt pentru ochiul uman.

Pentru a face aceasta, a fost luată în calcul fațada fiecărei clădiri, inclusiv colțul cel mai de sus, respectiv cel mai de jos, linia de centru a clădirii, punctele echidistante față de circumferință, apoi a fost comparată distanța dintre acești indicatori cu proporția de aur.

De notat că în alcătuirea acestui top au fost luate în calcul atât edificii milenare, cât și unele contamporane.

Cum arată clasamentul

Rezultatul acestui calcul a fost că cel mai mult se apropie de numărul de aur catedrala Saint Paul din Londra, într-o proporție de 72,28 la sută. Construcția ei a fost terminată în 1710.

Ea este urmată de complexul hotelier Marina Bay Sands din Singapore, construit în 2010, care se apropie în proporție de 70,88 la sută de numărul de aur, în timp ce locul al treilea al podimului este ocupat tot de o construcție britanică, Westminster Abbey (70,5 la sută), celebra catedrală construită în 1745.

Pe locul al patrulea este castelul din Osaka, Japonia, (70,38 la sută), construit în 1583, urmat de catedrala Vasile cel Mare din Piața Roșie din Moscova (69,10 la sută), construcție ce datează din 1561.

Pe următoarele cinci locuri se clasează Casa Mila din Spania (68,64 la sută), construită în 1912 de celebrul Gaudi, catedrala din Florența (67,52 la sută), construită în 1436, pe locul al optulea este cea mai frumoasă clădire a Indiei, Taj Mahal (67,45 la sută), construită în 1653. Urmează „Casa care dansează” din Praga, Cehia, (66,87 la sută), construită în 1996, iar pe locul al 10-lea este castelul Neuschwanstein din Germania, cel care a inspirat cunoscutele filme Disney, construit în 1886 și care se apropie în proporție de 63,10 la sută de numărul de aur.

Topul britanic enumeră 50 de astfel de clădiri (vezi mai jos topul). Urmăriți în galeria foto de mai jos câteva dintre ele: Locul 50.

bastionul pescarului din budapesta
Angkor Wat
Chateau Frontenac
Palatul Parlamentului din București
Sagrada Familia
tokyo imperial palace
Cladirea Chrysler
Castelul din Walt Disney World
catedrala din bourges
muzeul guggenheim
domul din berlin

Hawa Mahal
Moscheea Faisal
Catedrala din Brasilia
catedrala din brasilia
Bazilica San Pietro din Vatican
Castelul Neuschwanstein
Clădirea care dansează din Praga
taj mahal
Catedrala din Florența
Casa Mila
Catedrala Sf. Vasile din Moscova
Castelul Osaka
Westminster Abbey
Marina Bay Sands Hotel Singapore
Caedrala St. Paul din Londra

Clădire/Țara/Conformitate cu proporția de aur/Anul când a fost terminat

1. Catedrala St. Paul, Marea Britanie (72,28% ) – 1710

2. Marina Bay Sands, Singapore (70,88%) – 2010

3. Westminster Abbey, Marea Britanie (70,50%) – 1745

4. Castelul Osaka , Japonia (70,38%) – 1583

5. Catedrala Sf. Vasile, Rusia (69,10%) -1561

6. Casa Mila, Spania (68,64%) – 1912

7. Catedrala din Florența, Italia (67,52%) – 1436

8. Taj Mahal, India (67,45%) – 1653

9. Casa care dansează, Cehia (66,87%) – 1996

10. Castelul Neuschwanstein, Germania (63.,10%) – 1886

11. Catedrala din Koln, Germania (61, 69%) – 1880

12. Basilica San Pietro, Vatican (61,47%) – 1626

13. Catedrala St. Louis, SUA (58,10%) – 1850

14. Petra, Iordania (57,12%) – 500 î. H.

15. Catedrala din Brasilia (opera arhitectului Oscar Niemeyer), Brazilia (55,79%) – 1970.

16. Moscheea Faisal, Pakistan (55,23%) – 1986

17. Casa Albă, SUA (53,31%) – 1800

18. Poarta Brandenburg, Germania (52.56%) – 1791

19. Marea Piramidă din Giza, Egipt (52,35%) – 2.560 î H.

20. Domul din Milano, Italia (50,30%) – (1386-1892)

21. Pavilionul de Aur, Japonia (50,14%) – 1397

22. Hawa Mahal, India (49,18%) – 1799

23. Templul din Luxor (49,14%) – 1400 î. H.

24. Domul din Berlin, Germania (48,72%) – 1905

25. Muzeul Guggenheim, SUA (48,49%) – 1959

26. Panteonul din Roma, Italia (48,48%) – 125 d. H.

27. Catedrala din Bourges, Franța (48,13%) – 1230

28. Castelul de la Walt Disney World, SUA (46,87%) -1971

29. Clădirea Chrysler, SUA (46,20%) – 1930

30. Palatul Imperial din Tokyo, Japonia (45,55%) – 1888

31. Clădirea „The Walkie Talkie” din Londra, Marea Britanie (43,82%) – 2014

32. Sagrada Familia, Spania (43,23%) – 2026 (data planificată pentru terminare)

33. Fontana Trevi, Italia (42,42%) – 1762

34. Palatul Kremlin, Rusia (41,38%) – 1849

35. Casa Batlló, Spania (41,03%) – 1906

36. Biserica Frauenkirche din Dresda, Germania (40,65%) – 1743

37. Palatul Parlamentului, România (40, 02%) – 1997

38. Cupola Stâncii, Israel (39,99%) – 692

39. Catedrala din Sao Paulo, Brazilia (38,77%) – 1967

40. Chichen Itza, Mexic (38,23%) – 600

41. Marele Palat, Thailanda (37,84%) – 1782

42. Efes, Turcia (37,56%) – 1000 î. H.

43. Opera din Sydney, Australia (35,08%) – 1973

44. Empire State Building, SUA (35,04%) – 1931

45. Hotelul Fairmont Le Château Frontenac, Canada (34,53%) – 1893

46. Catedrala Notre Dame, Franța (34,37%) – 1345

47. Burj Al Arab, Emiratele Arabe Unite (33,98%) – 1999

48. Hagia Sofia, Turcia (33,61%) – 537

49. Angkor Wat, Cambodgia (33,07%) – 1100

50. Bastionul Pescarului, Ungaria (33,01%) – 1851

TikTok se uită de sus, la Facebook și Instagram: topul celor mai descărcate aplicații in 2021

Cum se uită TikTok de sus la Facebook și Instagram: topul celor mai descărcate aplicații

TikTok e în continuare pe o creștere spectaculoasă în rândul utilizatorilor de social media și reușește să umbrească inclusiv giganți ca Facebook.

TikTok e aplicația creată de chinezii de la ByteDance care a prins extrem de bine în rândul tinerilor și nu numai. Se bucură de faptul că poate agăța generațiile noi, care au acces la internet pe telefon de la vârste fragede. Astfel, succesul e oarecum asigurat.

TikTok e cea mai descărcată aplicație la nivel global la ora actuală. A reușit să depășească familia Facebook – formată din Instagram, Facebook și WhatsApp.

TikTok, în fața Facebook și Instagram

Topul întocmit de App Annie pentru primul trimestru al anului 2021 arată cam așa:

Când vine vorba de descărcări, pe primul loc se află TikTok, abia apoi vin Facebok, Instagram, Telegram, iar top 5 e completat de WhatsApp.

Pe locul 6, deloc surprinzător în timpul pandemiei, se află Zoom. O surpriză la numărul de descărcări e, însă, faptul că Whatsapp a coborât până pe locul 5, în timp ce aplicația indiană de clipuri video scurte MX TakaTak a urcat nu mai puțin de 21 de locuri și se află pe locul 7.

Când vine vorba, însă, de timpul petrecut pe o aplicație, YouTube conduce detașat datorită conținutului de acolo. Mulți creatori de conținut au venit cu videouri lungi, fie că e vorba de podcasturi, fie că e vorba de altceva – de la tutoriale la diverse scenete.

Tot la categoria consumer spend se află și TikTok, dar pe locul al doilea. Iar pe trei se află Tinder.

În continuare, însă, familia Facebook conduce când vine vorba de utilizatori activi lunar. Topul arată cam așa: Facebook, WhatsApp, FB Messenger, Instagram și Amazon. TikTok e pe locul 8, în fața Netflix și Spotify, care ocupă ultimele două poziții.

De remarcat că în top nu și-a făcut deocamdată apariția Clubhouse, aplicația fenomen în format audio. Probabil pentru că, deocamdată, aceasta se poate descărca doar din iOS.

Paradoxul german: Cum sunt subminate eforturile guvernului de reducere a poluării de „obsesia” nemților de a-și aerisi locuințele

cearceafuri si lenjerie de pat pusă la aerisit la fereastra unui bloc din Berlin, Germania
Lenjerie de pat pusă la aerisit la fereastra unui bloc din Berlin. Germania. Foto: Profimedia Images

Obsesia germanilor față de „lüften” („aer curat”, aerisirea sau ventilarea locuințelor) blochează în prezent o inițiativă a autorităților de la Berlin de a construi blocuri de locuințe sau case cu un grad ridicat de eficiență energetică.

Cetățenii germani obișnuiesc să-și deschidă larg ferestrele camerelor pentru „a intra aerul curat în casă”, o măsură la care apelează inclusiv în timpul iernii. Conform Politico, acest obicei subminează, practic, eforturile guvernului de reducere a emisiilor poluante prin construirea de clădiri eficiente energetic.

În prezent, aproximativ 40% din consumul de energie la nivelul Uniunii Europene este generat de clădirile existente în întregul spațiu european.

Acordul de la Paris privind încălzirea globală prevede un obiectiv de zero emisii până în anul 2050 sau chiar mai devreme în condițiile în care planeta s-a încălzit cu peste 1 grad Celsius de la mijlocul secolului al XIX-lea, fapt care a provocat deja o multiplicare a evenimentelor meteo extreme în diverse locuri din lume, precum canicule, inundaţii sau uragane.

Acordul de la Paris din 2015 vizează menţinerea încălzirii planetei sub nivelul de +2 grade Celsius, dacă e posibil la +1,5 grade Celsius. Pentru menținerea acestui obiectiv trebuie reduse emisiile cu 7,6% anual, în perioada 2020-2030.

Germania riscă să nu îndeplinească această țintă, chiar dacă guvernul și-a propus reducerea cu 80% a emisiilor poluante în cazul clădirilor, fie ele de locuințe sau de birouri. Astfel, nivelul emisiilor de CO2 al acestor construcții a scăzut puțin din 2010 și până în prezent.

Și asta în ciuda faptului că toate clădirile construite de germani respectă, din punct de vedere tehnic, toți parametrii de eficiență energetică.

Povestea locatarei germane și a vecinului să grec friguros

Conform Politico, care citează un articol din publicația Energy and Social Science, statisticile au fost date peste cap în această privință de tradiția „lüften” – plăcerea germanilor de a deschide larg ferestrele locuințelor și a lăsa „aerul curat” să intre în case.

„Clădirile pe care le-am inspectat erau toate în regulă și bine izolate”, a declarat Amelie Bauer, cercetător la Universitatea Ludwig Maximilian din Munchen. „Locatarii par însă să nu înțeleagă cum funcționează sistemele de căldură și de ventilație încorporate în locuințe și preferă, pur și simplu, să-și deschidă ferestrele”.

Amelie Bauer a dat ca exemplu situația a doi locatari aflați în același bloc, prezentată într-un studiu al universității: o femeie germană care preferă să-și aerisească în mod tradițional casa și care are 19 grade în apartament și vecinul ei, un grec care preferă să dea drumul la căldură și să aibă o temperatură de 27 de grade în casă.

„Aceste obiceiuri atât de diferite solicită extrem  de mult o clădire prevăzută cu tehnologii smart care să mențină circulația uniformă a aerului și să conserve căldura din interior”, a spus Bauer. „Există această tendință de a crea clădiri menite a fi eficiente energetic fără ca rezidenții să-și bată capul cu asta, doar că designerii ignoră faptul că unii locatari sunt încăpățânați și decid să facă așa cum cred ei că e mai bine”, a spus cercetătoarea germană.

„Stoßlüften”, sau „metoda aerisirii-șoc” a locuințelor germane

„Modul corect de a-ți aerisi casa îl reprezintă „Stoßlüften” sau „metoda aerisirii-șoc” a locuinței? deschizi ferestrele complet timp de trei minute, dacă e vânt afară. Dacă nu e vânt, le poți ține deschise 5 sau 10 minute”, este de părere Raymond Galvin, cercetător la University of Aachen and Cambridge.

„Problema este că nemții nu practică metoda „Stoßlüften”, a spus Galvin.

Iar acest lucru se datorează, se pare, unui defect fundamental de proiectare din casele germanilor: pervazurile ferestrele.

„Nemții obișnuiesc să pună pe aceste pervazuri ghivece cu plante și poze înrămate. În plus, în Germania ferestrele se deschid spre interior, motiv pentru care nimeni nu are timp să facă ordine pe pervaz pentru a putea deschide complet geamurile, așa că acestea rămân deschise doar parțial, pe verticală”, a explicat Galvin.

Cercetătorul arată că o cameră se ventilează complet în aproximativ două ore dacă are ferestrele deschise parțial, oblic. În acest timp, pereții se răcesc complet, ceea ce înseamnă că e nevoie de un consum mai ridicat de energie pentru a încălzi camera la loc.

O posibilă soluție la această problemă ar fi ca, pe viitor, locuințele germanilor să fie mai puțin izolate termic pentru a împăca, în acest fel, obiceiul cetățenilor de a-și aerisi apartamentele cu intenția autorităților de a avea case eficiente energetic și de a atinge țintele de reducere a emisiilor poluante, au spus cercetătorii.

Armata britanică renunţă la oameni şi avioane în favoarea roboţilor şi a dronelor

Militar britanic lansează o mini-dronă de supraveghere
Militar britanic lansează o mini-dronă de supraveghere. Foto: Profimedia Images

Armata britanică îşi va reduce efectivele la cel mai mic număr de militari pe care i-a avut de la începutul secolului XIX şi va da la casat peste 100 de aparate de zbor, în vreme ce noile programe de investiţii în domeniul apărării se vor concentra pe dezvoltarea de noi drone şi roboţi de luptă, informează Politico.

Iniţial, guvernul britanic îşi propusese ca numărul militarilor să fie de cel puţin 82.000. Acest prag nu a mai fost însă atins din 2015. În prezent, trupele regulate numără 76.500 de militari profesionişti, iar acest număr va fi redus la 72.500 până în anul 2025.

În următorii doi ani, Marea Britanie va scoate din uz fregatele mai vechi care se află în dotarea Marinei Regale şi va renunţa la 114 avioane – inclusiv întreaga flotă de avioane de transport Hercules C-130.

În schimb, peste 23 de miliarde de lire sterline (26,6 miliarde de euro) vor fi investiţi în modernizarea echipamentelor tehnologice, din care 6,6 miliarde de lire (7,65 de miliarde de euro) vor fi cheltuiţi în modernizarea vehiculelor blindate, a avioanelor de luptă şi a submarinelor, precum şi în programe de cercetare pentru mini-drone de supraveghere aeriană, război electronic şi capacităţi cyberspace.

China e considerată „cea mai mare ameninţare statală la adresa securităţii economice a Marii Britanii”.

De asemenea, se urmăreşte sporirea prezenţei forţelor britanice în Africa şi în oceanele Indian şi Pacific.

UK are în vedere mobilizarea unui contingent de 1.000 de miliari din forţele de operaţiuni speciale, numiţi Rangeri, care să coopereze cu forţe militare străine în vederea „prevenirii conflictelor”.

Reforma armatei britanice este prevăzută într-un document de 66 de pagini redactat de ministerul britanic al Apărării şi intitulat „Apărarea într-o Eră a Competitivităţii”, parte a strategiei de apărare conform căreia China e văzută drept „cea mai mare ameninţare statală la adresa securităţii economice a Marii Britanii”.

În plus, din cauza Brexit-ului, Marea Britanie a pierdut accesul la programul Galileo, sistemul de navigaţie prin satelit al UE, ministrul Apărării, Ben Wallace, a spus căUK va investi în propria sa constelaţie de sateliţi de spionaj şi supraveghere.

Marea Britanie doreşte, de asemenea să-şi maximizeze prezenţa în regiuena Indo-Pacific, unde urmăreşte desfăşurarea, în a doua jumătate a acestui an, a unui grup naval sub comanda portavionului HMS Queen Elizabeth (Regina Elisabeta).

Apple anunță că va „recalibra” bateriile iPhone 11. Autonomia afișată ar putea scădea

Apple anunță că va „recalibra” bateriile iPhone 11. Autonomia afișată ar putea scădea

Rămas fără soluții pentru gestionarea scandalului pe tema degradării voite a performanțelor iPhone, cu pretextul protejării acumulatorilor degradați, Apple anunță că va recalibra capacitatea bateriei afișată pe telefoanele iPhone 11.

Scopul declarat este rezolvarea problemelor cu consumul bateriei și degradarea performanțelor, acuzate de numeroși posesorii iPhone 11, 11 Pro și 11 Pro Max. În practică, pare să fie vorba doar de afișarea capacității reale, cu consecințele de rigoare pentru posesorii de telefoane echipate cu acumulatori foarte uzați.

Astfel, odată cu actualizarea la versiunea iOS 14.5, telefoanele Apple din seria iPhone 11 vor renunța la datele folosite până atunci, începând o recalibrare per-dispozitiv a capacității reale oferită de acumulatorul instalat. În urma actualizării de firmware, procesul ar putea dura chiar și câteva săptămâni, iar rezultatul final ar putea să nu fie pe placul tuturor.

Apple promite însă că-și va informa corespunzător utilizatorii, clarificând orice nemulțumiri. Spre exemplu, dacă recalibrarea bateriei eșuează din motive tehnice, utilizatorii vor fi îndrumați către centrele de service autorizate pentru înlocuirea gratuită a acumulatorului.

În practică, calibrarea reușită, dar spre o capacitate diminuată a bateriei, ar putea fi chiar mai nefericită. Ideea este că, dacă acumulatorul folosit nu întrunește criteriile pentru înlocuire gratuită, problema va evolua oricum odată cu trecerea timpului, însă pe cheltuiala utilizatorilor.

În orice caz, nu este prima dată când Apple acționează preventiv, în sensul facilitării înlocuirii acumulatorului la anticiparea unor probleme predictibile. Compania a manifestat o atitudine similară atunci când a fost acuzată de sabotarea performanțelor iPhone, pentru a determina utilizatorii să achiziționeze un model iPhone din noua generație.

Dar între timp, lucrurile par că s-au schimbat în bine, subiectul degradării acumulatorilor și consecințele asupra performanțelor dispozitivelor fiind tratat cu mai multă considerație.

De ce este Google atât de mare,si câte date colectează de la utilizatori prin comparație cu alți giganți

Motivul pentru care Google e atât de mare: câte date colectează de la utilizatori prin comparație cu alți giganți

Google e un gigant în domeniul tehnologiei și a ajuns așa datorită tentaculelor pe care și le-a întins pe tot internetul. Nu-i de mirare, așadar, volumul de date pe care-l colectează de la utilizatori.

Google e peste tot. E-n telefoanele pe care le folosește lumea de pe planetă grație sistemului Android, e prezent pe internet cu propriul browser și cu propriul motor de căutare și are o felie imensă din piața de publicitate online. Nu-i de mirare, așadar, că volumul de date pe care-l colectează este uriaș.

Google colectează de 20 de ori mai multe date de la utilizatori decât Apple, scriu cei de la Gadget Clock. Iar compania din Cupertino este extrem de mare la rândul ei.

Google, un gigant ce nu poate fi dărâmat

Google colecteză extrem de multe date – numite informații de telemetrie. E vorba de un sistem care trimite frecvent informații de pe telefon către producătorul sistemului de operare, fără ca utilizatorii să știe mereu acest lucru.

Toți cei care au propriul sistem de operare fac asta: de la Google la Apple și până la Microsoft. Teoretic, ele au rolul de a îmbunătăți sistemul. Cu alte cuvinte, sistemul de operare știe ce faci pentru ca ulterior să poată îmbunătăți acest lucru pentru o experiență personală cât mai plăcută. Dar volumul de date nu e folosit doar pentru asta.

De multe ori, aceste informații ajung la companii terțe, care dezvoltă diverse strategii de marketing pe baza lor. Asta înseamnă, între altele, că tot ce faci online e folosit pentru a te face să cumperi și mai mult și să consumi mai multe bunuri și servicii. Tabloul complet arată acolo o formă de captivitate.

Un studiu publicat de un profesor de la Universitatea din Dublin, care a cercetat telemetria pe Android şi iOS, arată cum giganții abuzează de acest sistem.

Volum uriaș de date

Profesorul a observat cum aceste conexiuni se realizează chiar şi atunci când utilizatorul a optat să nu trimită date de telemetrie, ceea ce poate fi interpretat ca o formă de înşelare a utilizatorului. Cu alte cuvinte, dacă dezactivezi opțiunea, de ce ar mai rămâne activă?

Colectarea datelor se face atât de agresiv, încât conexiunile sunt stabilite inclusiv când utilizatorul nu foloseşte dispozitivul sau nu este logat în cont, arată studiul profesorului. Ambele sisteme de operare, atât Android, cât şi iOS, transmit date de telemetrie, în medie, la fiecare 4 minute şi jumătate.

Doar că Google colectează de 20 de ori mai multe informaţii de telemetrie decât Apple. În cifre arată cam așa: la fiecare 12 ore, telefoanele cu Android trimit către serverele Google aproximativ 1MB. În aceeaşi perioadă de timp, Apple primeşte numai 52KB.

Costul forței de muncă în Europa, pe oră: cât de prost sunt plătiți românii față de danezi

Costul forței de muncă în Europa, pe oră: cât de prost sunt plătiți românii față de danezi

Motivul principal pentru care românii pleacă în străinătate ține de bani. Ești mai bine plătit pentru aceeași muncă într-o țară străină. Interesant este însă cât de mari sunt diferențele.

O nouă analiză publicată de Haberler încearcă să pună în context costul forței de muncă de pe teritoriul Uniunii Europene. Dacă te gândeai să te muți dintr-o țară în altă, iar salariul reprezintă un criteriu dominant, acestea sunt informațiile de care ai nevoie.

Ca referință, diferențele sunt absolut năucitoare. Un om în Europa poate fi plătit în condiții similare, pentru o oră de muncă, cu 6,5 euro sau 45,8 euro. Este adevărat că în momentul în care câștigi câteva mii de euro și costurile aferente traiului sunt semnificativ mai mari, dar dacă ai un pic de ambiție, cu siguranță este mai ușor să pui bani deoparte când câștigi 4000 de euro pe lună, decât atunci când îți intră în buzunar doar 350 de euro.

La baza datelor de mai jos se află un studiu Eurostat – Oficiul European de Statistică și pleacă de la informații culese în toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene pe parcursul anului trecut, 2020. Cu alte cuvinte, imaginea reprezentată este una destul de actuală și nu neglijează pe nimeni.

Potrivit raportului, există diferențe mari între țările membre UE în privința costului forței de muncă. Costul mediu orar a fost de 28,5 euro, la nivelul UE, însă a variat între 6,5 euro și 45 euro. În zona euro, costul mediu orar a fost de 32,3 euro. Zona euro se referă la țările care folosesc euro ca monedă unică de circulație internă.

În mod previzibil, discutăm de două extreme. Danemarca a raportat cel mai ridicat cost al forței de muncă, de 45,8 euro pe oră. Alte țări în care situația financiară din acest punct de vedere este foarte roz sunt Luxembourg cu 42,1 euro pe oră, Belgia cu 41,1 euro, Franța cu 37,5 euro, Suedia cu 37,3 euro, Olanda cu 36,8 euro, Austria cu 36,7 euro, Germania cu 36,6 euro, Italia cu 29,8 euro și Spania cu 22,8 euro.

Din păcate pentru noi, România se află destul de aproape de baza piramidei. Cel mai scăzut cost orar al forței de muncă din UE a fost înregistrat anul trecut de Bulgaria, cu 6,5 euro. România este pe locul doi de la coadă cu 8,1 euro, urmată de Ungaria cu 9,9 euro și Lituania cu 10,1 euro.

Când se lansează Exomecha, noul shooter multiplayer cu roboți gigantici

Când se lansează Exomecha, noul shooter multiplayer cu roboți gigantici

Studioul TwistedRed a revenit cu un nou trailer pentru Exomecha, dezvăluind astfel și când se lansează first person shooter-ul multiplayer.

Pe lângă noile secvențe de gameplay, clipul de mai jos oferă și răspunsul mult așteptat: Exomecha va fi disponibil în luna august a acestui an, pentru Xbox Series X|S, Xbox One și PC.

Producătorii au promis și o sesiune de testare beta pentru Exomecha, iar doritorii se pot înscrie accesând site-ul oficial al jocului.

Multiplayer competitiv, Battle Royale și boși gigantici

Exomecha este un nou first person shooter multiplayer, conceput în principal pentru a fi abordat în mod competitiv. Jocul va fi disponibil gratuit, în regim Free-to-play, iar acțiunea acestuia va avea loc pe Omecha, o planetă proaspăt descoperită, ale cărei medii exotice nu au fost încă atinse de om.

Lucrurile se vor schimba însă în Exomecha, jocul urmând să ofere o selecție bogată de mechs (roboți bipezi) ce vor putea fi pilotați în luptă, de gadget-uri și abilități speciale, precum și bătălii cu boși, un lucru inedit având în vedere caracterul multiplayer al acestui joc.

Producătorii promit bătălii cu adevărat epice, între mechs organizați în echipe, precum și un mod Battle Royale original, dar și un mod de joc bazat pe obiective.

Când se lansează, în luna august 2021, Exomecha va fi disponibil în regim Free-to-play pentru Xbox Series X|S, Xbox One și PC.

Sursa: All Games Delta

Cum sună muzica preistorică? Acum ai ocazia să asculți un fragment muzical vechi de 18.000 de ani

Cum sună muzica preistorică? Acum ai ocazia să asculți un fragment muzical vechi de 18.000 de ani

Când te gândești la muzica clasică, s-ar putea să-ți imaginezi o melodie din „Moonlight Sonata” a lui Beethoven sau unul dintre concertele pentru pian ale lui Mozart.

Aceste lucrări sunt considerate fundamentale pentru tradiția muzicii clasice europene, dar, în realitate, fundamentele muzicii sunt anterioare acestor capodopere cu mii de ani. Fascinația noastră modernă pentru muzică este încorporată în practicile culturale perfecționate de-a lungul mileniilor, dar din cauza lipsei de discuri scrise, este dificil să știm cum ar fi sunat această muzică pentru urechile strămoșilor noștri.

Însă acum, datorită noilor cercetări, poți asculta o parte din muzica antică pentru prima dată în aproape 18.000 de ani. Poate când ai fost la mare, ai pus o scoică la ureche, pentru a „asculta” marea. Ei bine, și oamenii preistorici făceau tot ceva de genul acesta.

Într-un studiu publicat recent, în revista Science Advances, cercetătorii reexaminează o cochilie veche de 18.000 de ani, care a adunat praful de aproape un secol în Muzeul de Istorie Naturală din Toulouse, Franța.

Cochilia este un artefact al oamenilor preistorici care au trăit odată în peștera Marsoulas din sud-vestul Franței, unde a fost descoperită inițial în 1931. În noul studiu, cercetătorii au dezvăluit că aceste popoare antice au modificat cochilia, astfel încât să poată produce muzică.

Ascultă cântecul cochiliei – redat pentru prima dată în câteva milenii:

Pentru a înțelege contextul din jurul acestei redescoperiri incredibile, Inverse a vorbit cu coautorii studiului Carole Fritz, om de știință senior la Centrul Național Francez de Cercetare Științifică, și Gilles Tosello, cercetător la Centrul de Cercetare și Studii pentru Arta Preistorică de la MSHS Toulouse. Își amintesc că au auzit pentru prima dată muzica artefactului ca pe un moment uluitor.

Muzica preistorică ajunge la urechile tale chiar acum

„A fost o mare surpriză să aud aceste sunete din timpuri preistorice, acum peste 18.000 de ani”, spune Fritz. „Este, de asemenea, o emoție incredibilă să auzi aceste sunete – se întâmplă doar o dată în viață!”.

Peștera Marsoulas conține urme arheologice ale poporului Magdalenian din Pirinei, care a trăit în timpul paleoliticului superior, acum aproximativ 18.011-18.261 ani.

Aceste urme includ nu numai această cochilie, ci și fragmente de suliță și artă rupestră, pe care acești cercetători au studiat-o timp de 20 de ani.

„Am descifrat un număr mare de animale – bizoni, cai, ibex alpin – și figuri umane, semne geometrice”, spun Fritz și Tosello.

Într-un fel, este ca și cum putem auzi „coloana sonoră” care a însoțit imaginile pictate pe pereți.

Cercetătorii nu au reușit să dateze direct vârsta cochiliei. Cu toate acestea, alte dovezi din această peșteră sugerează că a fost folosită de popoarele antice pentru a face muzică cu aproximativ 17.500 – 18.000 de ani în urmă. În esență, cercetătorii au făcut o estimare a vârstei, bazată pe datarea cu carbon a cărbunelui și a fragmentelor de os de urs din peșteră, care aveau o vechime de aproximativ 18.000 de ani.

„Aceste date sunt în concordanță cu datele furnizate de materialul arheologic descoperit în timpul săpăturilor și de arta rupestră”, adaugă cercetătorii.

Specia specifică de cochilie utilizată aici este cunoscută sub numele de C. lampas, din familia Charonia. Este cochilia unui mare melc marin, care locuiește pe fundul stâncos al oceanului din Golful Biscaya și în largul coastei Spaniei.

Cum au aflat cercetătorii despre această scoică muzicală

Cercetătorii au reușit să-și desfășoare o mare parte din cercetare vizual, examinând coaja, despre care au descoperit că conține indicatori de modificare nenaturală.

Se pare că un producător de muzică străveche a îndepărtat șase straturi, creând „o deschidere rotunjită cu margini neregulate”. Datorită rezistenței robuste a cochiliei, cercetătorii au considerat că este puțin probabil ca aceste daune să se producă în mod natural în ocean – mai degrabă, au fost artificiale.

Dincolo de modificările extreme, cercetătorii au găsit și un compus organic maroniu pe coajă, despre care cercetătorii presupun că a fost folosit pentru a atașa un obiect la orificiul din vârful cochiliei.

Coaja cochiliei prezintă, de asemenea, marcaje externe – puncte roșii pigmentate – o potrivire estetică cu punctele roșii similare găsite în picturile peșterii. Acest lucru sugerează că acestor popoare antice le-a plăcut să-și decoreze instrumentele – un precursor al chitarelor încrustate cu strasuri și flautelor pictate ale muzicienilor moderni de astăzi.

Conform studiului, aflăm că “O imagine îmbunătățită arată că punctele roșii juxtapuse, de o dimensiune și formă compatibile cu amprentele digitale, au acoperit suprafața internă a cochiliei până la buză. De asemenea, culorile de pe coajă erau prea șterse pentru a fi analizate pe deplin, oamenii de știință folosind tehnologia cu raze X fluorescente, pentru a evalua picturile rupestre”.

Însă adevărata distracție a venit atunci când au prezentat cochilia unui muzician specializat în instrumente de suflat. Aceasta conține o secțiune conică cunoscută sub numele de spirală arhimedeană, care funcționează muzical ca un corn francez.

Muzicianul a cântat apoi la cochilia preistorică, așa cum fusese proiectată de oamenii din peșteră. Și a fost fascinant

„Pentru a cânta la cochilie, muzicianul a folosit o tehnică de vibrare a buzelor, în maniera necesară pentru a cânta la trompetă sau trombon”, potrivit studiului. “Vibrațiile intră apoi în tubul cochiliei, provocând vibrația aerului în funcție de impedanța acustică a tubului”.

Pe baza modului în care muzicianul își strânge buzele, acesta ar putea alege frecvența specifică a vibrației, modificând nota. „Într-un fel, e cam ca și cum putem auzi „coloana sonoră” care a însoțit imaginile pictate pe pereți”, spun Fritz și Tosello.

Muzicianul a produs trei note distincte, vibrante, la o frecvență de 256, 265 și 285 Hz.

Conform studiului, mai aflăm că “În timpul experimentelor, muzicianul a remarcat că vârful în forma sa actuală ciobită nu este funcțional, deoarece ar putea răni buzele instrumentistului. Muzicianul a speculat că oamenii din peștera preistorică probabil au cântat la cochilie cu un muștiuc, pentru a evita rănirea”.

Aceste descoperiri nu pot fi subevaluate: acesta este cea mai veche cochilie cunoscută din Europa – și poate din întreaga lume.

„Este cea mai veche, deoarece este – după cunoștințele noastre – unică în Europa. A fost descoperită în timpul săpăturilor din 1931 făcute în fața peșterii Marsoulas”, notează Fritz și Tosello.

Muzica oamenilor din peșteri, ascultată printr-o scoică

Descoperirile vorbesc despre o tradiție muzicală globală, împărtășită între culturi disparate. Atât oamenii preistorici, cât și cei din zilele noastre, din țări care variază de la Noua Zeelandă până la Japonia, au considerat scoicile ca artefacte culturale semnificative datorită calităților lor muzicale.

Pe baza descoperirii lor că oamenii antici din Marsoulas au modificat scoicile pentru a cânta muzică la ele, cercetătorii fac ipoteza că acest lucru sugerează importanța muzicii în ritualurile lor.

„Acest corn de scoică, cu sonoritatea sa unică, atât profundă, cât și puternică, cu o reverberație durabilă, aruncă lumină asupra unei dimensiuni muzicale până acum necunoscute în contextul societăților paleolitice superioare. Este pentru prima dată când se atestă o legătură simbolică între o peșteră ornamentată și un instrument muzicală”, conform studiului.

Știm deja că oamenii preistorici au transformat multe scoici în ornamente și că le-au atribuit astfel simbolism substanțial. Antropologii și etnomuzicologii afirmă că nu există societate fără cântec și, mai precis, nu există ritual sau sărbătoare fără muzica însoțitoare.

Producția de sunete în contexte sociale este foarte veche. Această descoperire reprezintă unul dintre exemplele foarte rare, dacă nu singurul pentru perioada paleolitică, a unui instrument muzical realizat dintr-o cochilie mare și prima scoică de acest tip descoperită până acum.